Conceptia teandrica in estetica rasariteana - Nechifor Crainic

5x puncte

categorie: Romana

nota: 9.07

nivel: Gimnaziu

Crainic nuanțează înterpretarea și realizează o distincție importantă între cele două idei de chip și asemănare : ,,Omul e chipul real al lui Dumnezeu prin creația divină, dar omul e asemănarea posibilă a lui Dumnezeu. Nu atârnă de om să poarte chipul lui Dumnezeu sau nu, fiindcă acest chip e dat în făptura lui, în structura lui spirituală, prin care se deosebește de toate celelalte creaturi. DOWNLOAD REFERAT

Preview referat: Conceptia teandrica in estetica rasariteana - Nechifor Crainic

Crainic nuanțează înterpretarea și realizează o distincție importantă între cele două idei de chip și asemănare : ,,Omul e chipul real al lui Dumnezeu prin creația divină, dar omul e asemănarea posibilă a lui Dumnezeu. Nu atârnă de om să poarte chipul lui Dumnezeu sau nu, fiindcă acest chip e dat în făptura lui, în structura lui spirituală, prin care se deosebește de toate celelalte creaturi.

Dar atârnă de el să se asemene sau nu cu Dumnezeu, și această posibilitate stă în libertatea voinței lui, care are în față modelul de perfecțiune morală –Iisus Hristos. Astfel conceptul de chip sau imagine a lui Dumnezeu are o accepție general omenească , iar cel de asemănare una specific creștină. Gradul culminant al chipului lui Dumnezeu în om e geniul, care poate să fie sau nu creștin; gradul culminant al asemănării e sfântul,care, nu poate fi decât creștin”.

Astfel, observăm că nu există nici un fel de opoziție între geniu și sfânt, ambele atitudini coexistă fără să insinuăm ori să bănuim prezența vreunui conflict. Geniului îi este caracteristică revelația naturală care se finalizează în operele creației culturale, pe când revelația supranaturală dată de Hristos, are ca finalitate lucrarea morală a sfântului.

Ideea teandrică dezvăluie atât importanța geniului ca profet natural al unei ordini de perfecțiune superioară a lumii noastre, cât și importanța sfântului în a cărui perfecțiune morală vedem perfecțiunea veșnică. Așadar, cultura conține un sens profetic, într-un deplin acord cu profețiile creștine, despre finalitatea vieții în ordinea eternă.

Occidentul a adus imaginea unei rupturi iremediabile între cultură și religie, iar această realitate trăită cu acuitate în apus, devine obiectul obsesiilor lui Berdiaev și al aspirațiilor sale despre refacerea alianței dintre cele două direcții de manifestare ale spiritului uman, printr-o nouă survenire a evului mediu.
Nechifor Crainic are ca punct de plecare constatarea inexistenței acestei rupturi: nici ortodoxia românească, nici Biserica ecumenică n-au promovat un conflict între cultură și religie, între știință și credință.

Singura afirmare a autonomiei culturii în opoziție cu religia aparține intelectualilor români care au studiat în străinătate și au preluat ideea occidentală de criză a culturii. În scrierile filosofului rus descoperim o opoziție antagonică între geniu și sfințenie, o apologetică a genialității umane și o războire cu viețuirea ascetică consfințită de creștinism. Întorși în țară, ei acuzau Biserica națională de ,,reacționarism” și de ,,obscurantism”.

Acest gest este denumit de Nechifor Crainic ,,mimetism intelectual”.El nu poate sădi nimic autentic în spiritul culturii române, deoarece nici o cultură națională nu poate crește parazitar pe trupul altei culturi. Concluzia autorului este că la un stil propriu de manifestare nu poate să ajungă decât o cultură înfiptă adânc în autohtonismul etnic și plăsmuit în lumina spirituală a ortodoxiei. Prin această înțelegere, Crainic demonstrează încă o dată la ce distanță uriașă se află față de convingerile lui Berdiaev ce nu a reușit să depășească punctul de vedere occidental referitor la ,,reacționarismul” și ,,obscurantismul” Bisericii.

Eliberându-ne de prejudecata înțelesului culturii în spirit berdiaevian, în cartea lui Crainic descoperim că autorul ei a conturat acest înțeles prin evidențierea raportului ei cu religia și prin delimitarea pe care o încearcă față de definițiile clasice ale fenomenului culturii. Într-un prim demers, cultura poate fi înțeleasă prin ce nu este ea : natura . Dar ce este natura?

Aici științele și filosofia vin cu nenumărate definiții, încât Crainic preferă să definească natura din perspectiva religioasă: ,, totalitatea făpturilor lui Dumnezeu, adică mineralul, planta, animalul, omul, îngerul, cu alte cuvinte universul celor văzute și al celor nevăzute”. În ierarhia naturii create nu intră cultura : ,,Natura e creația lui Dumnezeu; cultura e creația spiritului omenesc . Nici mineralul , nici planta, nici animalul și nici îngerul nu creează cultură. Numai omul . În scara cosmică a făpturii, cultura e deci un atribut specific al omului”. 2
« mai multe referate din Romana

CAUTA REFERAT

TRIMITE REFERAT CERE REFERAT
Referatele si lucrarile oferite de E-referate.ro au scop educativ si orientativ pentru cercetare academica.
Confidentialitatea ta este importanta pentru noi

E-referate.ro utilizeaza fisiere de tip cookie pentru a personaliza si imbunatati experienta ta pe Website-ul nostru. Te informam ca ne-am actualizat termenii si conditiile de utilizare pentru a integra cele mai recente modificari privind protectia persoanelor fizice in ceea ce priveste prelucrarea datelor cu caracter personal. Inainte de a continua navigarea pe Website-ul nostru te rugam sa aloci timpul necesar pentru a citi si intelege continutul Politicii de Cookie. Prin continuarea navigarii pe Website-ul nostru confirmi acceptarea utilizarii fisierelor de tip cookie conform Politicii de Cookie. Nu uita totusi ca poti modifica in orice moment setarile acestor fisiere cookie urmarind instructiunile din Politica de Cookie.


Politica de Cookie
Am inteles