Codrut - poveste

2x puncte

categorie: Istorie

nota: 9.63

nivel: Liceu

Codrut parca era coborat de pe Columna lui Traian din Roma. Era un flacau chipes, cu parul auriu ca lanurile de grau copt, cu ochii albastrii precum cerul senin de mai, voios din fire, cinstit, drept , ager la minte si istet si in plus mandru de neamul lui eroic.

Cetina, o frumusete a pamantului dac, cu fata alba ca laptele, parul si ochii negri ca ai mamei sale, o voce blanda si pl[...]
DOWNLOAD REFERAT

Preview referat: Codrut - poveste

Codrut parca era coborat de pe Columna lui Traian din Roma. Era un flacau chipes, cu parul auriu ca lanurile de grau copt, cu ochii albastrii precum cerul senin de mai, voios din fire, cinstit, drept , ager la minte si istet si in plus mandru de neamul lui eroic.

Cetina, o frumusete a pamantului dac, cu fata alba ca laptele, parul si ochii negri ca ai mamei sale, o voce blanda si placuta, vrednica din cale-afara, de o sorbeau din ochi toti feciorii.

Tihnit a fost traiul dacilor si ar fi durat poate mai mult daca acvila romana nu si-ar fi intins aripile sale si asupra pamantului dac.
Era intr-o dupa amiaza de primavara din luna mai. Liliecii au inflorit de mult printre stancile Stencai, facand ca acestea sa apara ca-n lumea basmelor sub razele aurii ale soarelui.

Codrut pleca sa-si intampine surioara, pe Cetina, care era plecata la o matusa de a sa, in satul vecin, de peste dealuri, in satul Vizurini, cale cam de doua ore de mers. Peste tot o pandeau nenumarate pericole, mai ales din desisul padurilor seculare din apropiere, dar si posibile alte primejdii!

Flacaul, inarmat c-un arc si sageti si cu sabia-i incovoiata, fluiera prelung si deodata un roib in trap aparu inaintea sa, nechezand bucuros si tropaind din copite. Codrut ii mangaie coama si se arunca voiniceste in spatele sau si-o lua pe drumeagul ingust ce se strecura printre stancile sure si aramii, pierzandu-se in codrii nesfarsiti ai Stencai.

Merse el ce merse, pana ce ajunse la un izvor ce susura printre falnicii stejari si fagi, scurgandu-se la vale. Descaleca, bau cu nesat apa rece si limpede din causul pumnilor, apoi se aseaza sa se odihneasca putin.

Nu trecu mult timp si, deodata, de pe o poteca ce cobora-n drum veni in goana sora sa, cu parul ravasit, cu fata speriata ca de caprioara gonita de frica lupului. Inima-i se zbatea de parca dorea sa iasa din frumosul sau piept ce se vedea sub ea cusuta parca cu toate florile pamantului dac.
Vazandu-si fratele, franta de oboseala, cu sufletul la gura-i spuse sa fuga si sa-i anunte pe ceilalti din sat sa se retraga in munti, caci romanii au trecut apa si-s in drum spre satul lor.

Urmarind-o cu privirea, Codrut nu se pripi si, cugetand adanc si totusi rapid, cum ii era obiceiul, ii spuse surorii sale sa incalece roibul sau si sa-i anunte se pe ceilalti de primejdie, caci el ii va intampina pe romani in defileul "Sparturilor", tinandu-i in loc pana-i vor veni ajutoarele.

Cetina se facut nevazuta, zburand ca o sageata in spatele roibului, iar Codrut isi indrepta pasul spre defileul Sparturilor, unde stanci amenintatoare se ridicau spre inaltul cerului. Aici defileul era asa de ingust incat abia un calaret putea sa treaca.

Codrut, cu privirea scrutatoare, privi stancile din jurul sau si-si alese locul potrivit, doborand cateva stanci, barand trecatoarea, apoi se aseza in spatele lor, aranjandu-si sagetile la indemana.

De aici cararea se vedea destul de bine.
" Da, bun loc, isi zise Codrut, sa-i astept! Dar or fi multi?"se intreba el.

Nu trecu mult timp si zgomote se auzira apropiindu-se tot mai tare, ca apoi sa apara sirul nesfarsit al romanilor. ( Nu se inselase cand gandea ca dusmanul este puternic cand este numeros).

In fruntea romanilor veniti de peste Dunare pe un pod de vase se vedea un barbat dac, ce era legat si impins sa mearga inainte. Dacul se impotrivea, dar varfurile sulitelor ascutite il faceau sa mearga inainte. Fata lui era numai sange. Se vedea clar ca l-au chinuit mult.( Cum? Romanii erau un popor civilizat!)
Un fluierat de mierla se desprinse de pe buzele lui Codrut.

Auzind semnalul de primejdie cunoscut numai de daci, prizonierul, prefacandu-se ca s-a impiedicat ,se arunca la pamant, in timp ce o sageata nevazute se infipse adanc in pieptul primului ostas roman, strapungandu-i platosa, si-l facu pe acesta sa se prabuseasca fara viata peste prizonier.

Romanii se oprisera speriati. Prizonierul dac se trase de sub trupul romanului si incerca, ferit, sa se apropie de locul unde era Codrut.
Sagetile lui Codrut nu-si greseau tinta, fiecare sageata trasa dobora cate un ostas roman, dar cele romane ca niste bondari indraciti, zburdand, se izbeau de stanci si se duceau aiurea.

O sageata romana patrunse adanc in spatele prizonierului dac, ce se prabusi cu un geamat surd, scormonind cu mana putin tarana, iar apoi, ducandu-si-o la piept, cu ochii deschisi privind cerul albastru, isi dadu sfarsitul. Se ducea linistit la Zalmolxe, zeul dacilor.
DOWNLOAD REFERAT
« mai multe referate din Istorie

CAUTA REFERAT

TRIMITE REFERAT CERE REFERAT
Referatele si lucrarile oferite de E-referate.ro au scop educativ si orientativ pentru cercetare academica.
Confidentialitatea ta este importanta pentru noi

E-referate.ro utilizeaza fisiere de tip cookie pentru a personaliza si imbunatati experienta ta pe Website-ul nostru. Te informam ca ne-am actualizat termenii si conditiile de utilizare pentru a integra cele mai recente modificari privind protectia persoanelor fizice in ceea ce priveste prelucrarea datelor cu caracter personal. Inainte de a continua navigarea pe Website-ul nostru te rugam sa aloci timpul necesar pentru a citi si intelege continutul Politicii de Cookie. Prin continuarea navigarii pe Website-ul nostru confirmi acceptarea utilizarii fisierelor de tip cookie conform Politicii de Cookie. Nu uita totusi ca poti modifica in orice moment setarile acestor fisiere cookie urmarind instructiunile din Politica de Cookie.


Politica de Cookie
Am inteles