Ciclul vietii: nastere-casatorie-moarte

2x puncte

categorie: Religie

nota: 9.86

nivel: Liceu

Naşterea decurge tot sub atenta supraveghere a moaşei. O altă serie de descântece are ca rost uşurarea durerilor facerii şi grăbirea naşterii. Imediat după ce femeia a hălăduit, moaşa ridică nou născutul, îl cuprinde în mâini, îi taie buricul şi îi face primele urări. După ce îl spală cu apă rece şi-l în[...]
DOWNLOAD REFERAT

Preview referat: Ciclul vietii: nastere-casatorie-moarte

Naşterea decurge tot sub atenta supraveghere a moaşei. O altă serie de descântece are ca rost uşurarea durerilor facerii şi grăbirea naşterii. Imediat după ce femeia a hălăduit, moaşa ridică nou născutul, îl cuprinde în mâini, îi taie buricul şi îi face primele urări. După ce îl spală cu apă rece şi-l înveleşte, îl aşează pentru o clipă jos, de regulă sub masă (ritual ce aminteşte de naşterea pe pământ şi de atributele materne ale acestuia). De aici îl ia bărbatul, tatăl său, şi îl sărută. După aceea, i se pune putină sare pe limbă, ca să nu poată fi deocheat sau fermecat. Abia apoi moaşa se ocupă de nepoată, pe care o spală şi o alimentează numai cu lichide. Ţărăncile românce, oricât ar fi de bogate şi oricât de mulţi copii ar avea, nu îşi tocmesc doică sau mamoă, decât dacă nu îşi poate alăpta singură copiii.

Există credinţa conform căreia, dacă sugarul nu suge întâiul lapte de la mama care l-a născut, va atârna de îmbucătura altuia. De obicei, fiecare femeie îşi creşte copiii, pe care îi ţine pe lângă ea, oricât ar fi de prinsă cu treburile gospodăriei sau ale câmpului: "De face de mâncare pentru bărbatul său sau pentru lucrători, de caută de vite, de păsări sau de alte animale domestice, de lucră la cânepă sau ţese pânză (...), pe scurt, de-ar fi orişicât de învăluită sau necăjită, ea nicicând nu uită de copilul său, ci amuş, amuş aşeargă la dânsul ... Iar dacă se duce în câmp, la prăşit sau la secerat, la adunat fân sau la cules cânepă, ea nu-şi lasă copilul de ţâţă acasă, ci-l ia, totdeauna, cu sine şi ajungând la starea locului, îndată îi caută o tufă sau îi face o colibuţă de buruiene, îl pune acolo la umbră şi se dă apoi la lucru şi lucră din toate răsputerile."

Când femeia a rămas grea, trebuie să fie atentă la o sumedenie de opriri superstiţioase astfel, viaţa ori frumuseţea viitorului copil sunt în primejdie. Câteva dintre ele sunt:
femeia însărcinată nu trebuie să mănânce fructe îngemănate (cireşe, prune, alune cu doi sâmburi) pentru că va avea gemeni femeia ,,grea" nu trebuie să-şi uite peste noapte cămaşa ei pe gard, la uscat, căci vreo vecină pizmuitoare poate să taie cu un cuţit umbra mânecilor ei proiectată pe pământ. Copilul ce se va naşte, în cazul acesta, va avea mâinile tăiate.

Dacă o femeie însărcinată pofteşte ceva, ,,îi dă inima la ceva" - pe care nu-l poate avea îndată, nu e bine să-şi pună mâna pe trup, ca nu cumva copilul să fie aidoma însemnat, în locul în care a pus mâna, cu obiectul dorit.

Din măr început să nu mănânce cea însărcinată, că face copilul cu semn, ca şi când ar fi muşcat de câine.

Copilul când este mic nu se lasă niciodată singur în casă, căci duhurile rele atâta ar aştepta şi pe dată l-ar şi schimba , sau l-ar poci. Se obişnuieşte a se pune o secure sub patul sau căpătâiul lehuzei ori al copilului, pentru a-i feri de duhuri rele şi de ,,făcături". Se recomandă ca pisicile, care sunt animale vrăjitoreşti să nu se lase în casă cu copilul, căci vrăjitoarele se strecoară în casă prin ajutorul pisicilor.

Credinţa în ursitoare, în puterea lor de a croi soarta fiecărui om, a fost şi mai este încă răspândită şi înrădăcinată în sânul poporului român, ea fiind moştenită de la romani. Sunt 3 aşa numite zâne care vin în nopţile fără soţ (3,5,7) din prima săptămână de viaţă a copilului nou-născut şi-i menesc soarta. Se zice că în timpurile străvechi, aceste ursitoare, erau văzute şi auzite cum ursesc, de moaşele care privegheau nou-născuţii şi pe mamele acestora, în aceste zile şi chiar de părinţii copilului. Din păcate pentru că moaşele au destăinuit acest secret, in zilele noastre ele nu mai au acest dar. Legat de ursitoare, există încă tradiţia, că moaşa care ajută la naşterea copilului, chiar dacă acesta s-a născut în spital, să-i pună în camera unde el va sta, imediat după ce ajunge acasă, pe o pânză albă, nouă un "blid" cu faină de grâu cernută, sare, o pâine, un bănuţ şi un caier de lână. După 3 zile şi 3 nopţi dacă ursitoarele au venit, moaşa şi părinţii copilului vor vedea urma lăsată de ursitoare pe făină.

La 3 zile după naşterea copilului, se întinde o masă mare cu mâncăruri alese: pâine, o găină, vin şi 3 bănuţi, aşa numita "cină a ursitoarelor", existând credinţa că ele trebuie să fie bine ospătate şi plătite pentru a fi mulţumite şi a ursi o soarta bună copilului. Cum se îngână ziua cu noaptea, pune în camera copilului o lumină, pentru a arde toată noaptea, considerându-se că ursitoarele sunt mulţumite când găsesc această lumină şi îi ursesc copilului o soartă mai bună.

Botezul

După rânduiala veche bisericească, se botează începând de la şapte zile până la patruzeci de zile, nu mai târziu. Centrul sau esenţa Botezului constă în afundarea de trei ori în apă şi în rostirea formulei Botezului : " Se botează robul lui Dumnezeu ( cutare ), în numele Tatălui. Amin. Şi al Fiului. Amin. Şi al Sfântului Duh. Amin ". Şi cel ce se botează trebuie introdus şi scufundat de trei ori în apa botezului.

Slujba botezului. Sunt două părţi distincte în slujba Botezului. Întâi se citesc exorcismele, formate din patru rugăciuni : două rugăciuni sunt către Dumnezeu, către Care vine acest catehumen, şi două rugăciuni împotriva duhurilor necurate, împotriva diavolului, care este blestemat, alungat, defăimat, fiind duh necurat, care ţine sub stăpânire aceste suflete omeneşti, şi este îndepărtat de la acest suflet. A doua parte a Botezului constă în însăşi taina Botezului. Se sfinţeşte întâi apa botezului în cristelniţă, vasul în care se botează se numeşte cristelniţă şi vine de la cuvântul Hristos sau creştin. După aceea se săvârşeşte slujba Botezului în această apă binecuvântată, sfinţită. Cel care se botează se scufundă, cum am spus, de trei ori în apă. Apoi este scos din apă, este uns peste tot trupul cu Sfântul şi marele Mir şi după aceea se citeşte Apostolul şi Sfânta Evanghelie de la Matei : Mergând, învăţaţi toate neamurile, botezându-le în numele Tatălui şi al Fiului şi al Sfântului Duh. Aceasta este porunca Mântuitorului. După aceea pruncul este şters în locurile unde a fost uns cu Mir şi cu untdelemn sfinţit şi după aceea este momentul când se tunde, prima tundere. Aşa intră el in viaţă.
Deci, oricărui prunc i se aplică trei Taine : Botezul, Ungerea cu Sfântul Mir şi Sfânta Împărtăşanie.

La Botez sunt naşi, pentru un băiat sa fie un bărbat, pentru fetiţă, o femeie. Trebuie şi ei să fie botezaţi ortodocşi şi să fie creştini. Ei ţin în braţe pruncul şi, din clipa botezului, ei devin părinţi spirituali ai celui botezat. Naşii sunt, datori toată viaţa pruncului, cât va creşte, până la bătrâneţile lui, să-l supravegheze ca nişte adevăraţi părinţi sufleteşti, să aibă grijă de el şi să-l călăuzească pe calea cea buna şi sfântă a vieţii creştine până la sfârşitul vieţii lor.

Tradiţia moaşei legat de botezul copilului mai este foarte puternică la români. Rolul moaşei la botez este foarte important. Ea duce copilul la biserică şi spune "duc un păgân şi voi aduce un creştin", iar la întoarcere spune "am dus un păgân şi am adus un creştin". Naşii când iau copilul de la moaţa pun un ban de argint jos pentru a o plăti.

Prima Baie:

În apa de la prima baie tradiţia spune că trebuie să se pună:
- Busuioc ca sa fie atrăgător copilul mai ales dacă este fată
- Grâu sa fie cinstit.
- Mărar să fie plăcut ca mărarul în bucate
- Mentă şi romaniţă să crească uşor şi să fie sănătos
- Măciulii de mac ca să doarmă bine
- Seminţe de cânepă ca să crească iute
- Pene ca să fie uşor ca pana
- Apa sfinţită să fie copilul curat ca aceasta
- Lapte dulce
- Ouă să fie sănătos şi plin ca oul care trebuie sa rămână întreg, mama copilului urmând să-l pună în apa de baie din a 2-a zi
- Bani
Moaşa după ce scoate banii, conform tradiţiei se duce şi pune apa de la baia acestuia la rădăcina unui măr sau păr pentru a creste copilul frumos şi sănătos ca pomul respectiv. Apoi moaşa se aşează pe covata întoarsă şi femeile o înconjoară de 3 ori, dansând şi chiuind. După toate acestea, moaşa trebuie să sară peste covată, cântând şi provocându-le pe nepoatele care-şi doresc un copil astfel:
"Hai, săriţi peste covată,
S-aveţi şi voi câte-o fată
Dar săriţi mai năltişor,
S-aveţi şi câte-un fecior"
La sfârşit ea duce copilul şi-l dă naşilor, care-i pun bani pe piept după care îl dă mamei care o cinsteşte cu un pahar de rachiu.

Nunta

Al doilea pas important în viaţa omului este căsătoria. La încheierea căsătoriei, trebuie să fie de acord, să consimtă şi părinţii ambelor părţi, fecior şi fată. Părinţii trebuie să fie de acord pentru că ei cunosc mai bine viaţa, sunt maturi. Nu se vor căsători niciodată primele fetele cele mai mici.
Dacă feciorul are consimţirea părinţilor, are loc peţirea formală adică feciorul merge cu părinţii săi, neamuri apropiate şi lăutari cu plocon: ţuică (rachiu), flori, inel să-si peţească aleasa. Nu în orice zi este bine sa meargă la peţit. Cele mai bune zile pentru mers la peţit sunt joia şi duminica. Lunea nu e bine să meargă pentru că e începutul săptămânii, marţea nu e bine să pornească la peţit pentru că în această zi s-a pornit lumea. Miercurea nu e bine pentru că miercurea e stingheră pe lume. Miercurea e văduvă, şi cel ce peţeşte poate foarte lesne să rămână văduvoi. Vineri nu este bine de peţit pentru tinerii care vor să trăiască cât se poate de mult.
Tânărul care dorea sa se căsătoreasca îşi alegea câţiva dintre prietenii lui (uneori chiar tatăl sau alte rude) si hotărau ziua când vor merge la casa miresei. Desigur, era anunţată si familia viitoarei mirese, pentru a avea răgazul de a se pregăti in a-si întâmpina oaspeţii. In ziua stabilita purcedeau spre casa fetei, iar la intrare aceştia aveau o mica cuvântare. Urmează apoi momentele când tatăl feciorului sta de vorba cu părinţii miresei, discutând diferite aspecte ale viitoarei familii. Uneori hotărârea de a face nunta era deja luata, peţitul fiind doar o formalitate sau o ocazie de a petrece nişte clipe minunate. De multe ori urma o mica petrecere, mai ales daca se stabilea ca nunta va avea loc.

Fedeleşul

Este o petrecere la casa miresei (de regula), in seara de dinaintea nuntii, la care participa tinerii prieteni ai celor doi miri, alţi invitaţi. La începutul petrecerii, tineri lucrează ornamentele care vor fi puse in bradul de nunta, din materiale puse la dispoziţie de miri. Petrecerea nu presupune prea multa mâncare (cozonaci) ci mai degrabă băutura si dans.

Bradul

In dimineaţa nuntii, ginerele, împreuna cu prieteni apropiaţi împodobesc doi brazi cu diferite obiecte, fructe si chifle. Brazii sunt purtaţi de tineri necăsătoriţi pana la casa nasului, unde, unul este legat in fata porţii. Apoi, alaiul îşi continua drumul către casa miresei, loc in care rămâne cel de-al doilea brad. Bradul este simbolul vigorii si al tinereţii; împodobirea lui simbolizează viata "îmbelşugată" a viitoarei familii.
DOWNLOAD REFERAT
« mai multe referate din Religie

CAUTA REFERAT

TRIMITE REFERAT CERE REFERAT
Referatele si lucrarile oferite de E-referate.ro au scop educativ si orientativ pentru cercetare academica.
Confidentialitatea ta este importanta pentru noi

E-referate.ro utilizeaza fisiere de tip cookie pentru a personaliza si imbunatati experienta ta pe Website-ul nostru. Te informam ca ne-am actualizat termenii si conditiile de utilizare pentru a integra cele mai recente modificari privind protectia persoanelor fizice in ceea ce priveste prelucrarea datelor cu caracter personal. Inainte de a continua navigarea pe Website-ul nostru te rugam sa aloci timpul necesar pentru a citi si intelege continutul Politicii de Cookie. Prin continuarea navigarii pe Website-ul nostru confirmi acceptarea utilizarii fisierelor de tip cookie conform Politicii de Cookie. Nu uita totusi ca poti modifica in orice moment setarile acestor fisiere cookie urmarind instructiunile din Politica de Cookie.


Politica de Cookie
Am inteles