Celule si cromozomi

1x punct

categorie: Biologie

nota: 8.50

nivel: Facultate

Teoria celulară a stat la temelia concepției științifice potrivit căreia diversele specii de plante și animale (începând cu microorganismele care nu se văd cu ochiul liber și sunt formate dintr-o singură celulă, și până la om, organismul căruia este clădit din aproximativ cinci mii miliarde de celule) au o structură unitară și comună, ele fiind constituite din celule care provin exclusiv din alte[...]
DOWNLOAD REFERAT

Preview referat: Celule si cromozomi

Teoria celulară a stat la temelia concepției științifice potrivit căreia diversele specii de plante și animale (începând cu microorganismele care nu se văd cu ochiul liber și sunt formate dintr-o singură celulă, și până la om, organismul căruia este clădit din aproximativ cinci mii miliarde de celule) au o structură unitară și comună, ele fiind constituite din celule care provin exclusiv din alte celule.

Această teorie a avut o mare însemnătate pentru progresul biologiei, putând fi pe drept cuvânt considerată ca una din marile descoperiri ale secolului trecut.

Prima definiție corectă a celulei a fost dată în 1861 de către anatomistul M. Schultze, care consideră că celula este o picătură de citoplasmă cu nucleu. Este, desigur, o definiție simplistă, ceea ce nu trebuie să ne mire, dacă ținem seama de mijloacele de cercetare ale epocii respective.

O dată însă, cu dezvoltarea acestor mijloace (microscoape, metode de fixare și colorare etc.), studiul celulei a luat un mare avânt și a dus la descoperiri însemnate privind structura și funcțiile celulare. S-au pus astfel bazele unei științe noi, citologia, care are ca obiect de studiu celula. O descoperire cu totul remarcabilă a fost făcută în 1875, de citologul E. Strassburger.

El a constatat că în momentul când celula se divide, nucleul se împarte în niște structuri pe care el le-a numit cromozomi, adică corpusculi colorați. (R. Brown a observat pentru prima oară cromozomii la microscop, încă din 1831, dar importanța lor biologică a fost sesizată mult mai târziu, abia după ce s-a descoperit diviziunea celulară). În 1882, Fleming descoperă modul de înmulțire al celulelor, adică fenomenul diviziunii celulare, denumit mitoză, prin care dintr-o celulă se formează două, din două se formează patru etc., înmulțirea realizându-se în progresie geometrică (1-?2-?4-?8-?16-?32 etc.). În felul acesta, dintr-o singură celulă se poate obține în cursul a 50 de diviziuni succesive un număr de 100.000 miliarde de celule. O altă realizare remarcabilă a citologiei a constituit-o descoperirea modului cum se realizează fecundația – la animale de către O. Hertwig, în 1865, și la plante de către E. Strassburger în 1884.

Dezvoltarea citologiei experimentale și în special studiul diviziunii celulare a demonstrat că numărul de cromozomi existenți în fiecare celulă și caracteristic pentru specia respectivă se păstrează constant la celulele fiice. Aceasta datorită faptului că diviziunea celulară se desfășoară în mod similar la cele mai diverse specii de plante și animale, având anumite faze care permit dedublarea* numărului de cromozomi și împărțirea lor în mod egal la cele două celule fiice.
De pildă, în fiecare din celulele corpului șoarecelui (celulele somatice) se află câte 40 de cromozomi.

În cursul diviziunii, la un moment dat cromozomii se dedublează, ajungând la 80 și se împart apoi egal în celulele fiice, care vor avea în final tot câte 40 de cromozomi. Pe lângă acest tip de diviziune celulară -- diviziune mitotică sau mitoză --, există și un altul, cunoscut sub numele de meioză sau diviziune reducțională, care duce la formarea celulelor sexuale (gameți).

În perioada de la începutul secolului nostru, în momentul în când s-au pus bazele științei despre ereditatea viețuitoarelor (genetica), se căuta descoperirea unui substrat material celular care să explice transmiterea fidelă a caracterelor de la părinți la urmași. Biologul american Walter Sutton, în 1902, și cel german Theodor Boveri, în 1904, au emis ideea potrivit căreia cromozomii sunt purtătorii factorilor ereditari (genelor) de la o celulă la alta și de la o generație la alta.

Cercetările efectuate ulterior de către geneticianul american Thomas Morgan și școala sa, au demonstrat experimental justețea acestei teze și au dus la elaborarea teoriei cromozomiale a eredității. Ca toți oamenii mari care au contribuit la dezvoltarea științei, dar adesea au exagerat importanța descoperirii lor, și Morgan a exagerat rolul cromozomilor în ereditate, negând posibilitatea existenței unor factori ereditari situați în citoplasmă.

Cercetările moderne de genetică au demonstrat clar că alături de ereditatea cromozomială, există și ereditate necromozomială, ceea ce, nu diminuează meritul științific al lui Morgan. Din colaborarea creatoare dintre citologi și geneticieni au apărut două științe noi de contact: cariogenetica, având ca obiect de studiu ereditatea la nivelul nucleului și, respectiv al cromozomilor, și citogenetica, care se ocupă cu studiul eredității la nivelul celulei.
DOWNLOAD REFERAT
« mai multe referate din Biologie

CAUTA REFERAT

TRIMITE REFERAT CERE REFERAT
Referatele si lucrarile oferite de E-referate.ro au scop educativ si orientativ pentru cercetare academica.
Confidentialitatea ta este importanta pentru noi

E-referate.ro utilizeaza fisiere de tip cookie pentru a personaliza si imbunatati experienta ta pe Website-ul nostru. Te informam ca ne-am actualizat termenii si conditiile de utilizare pentru a integra cele mai recente modificari privind protectia persoanelor fizice in ceea ce priveste prelucrarea datelor cu caracter personal. Inainte de a continua navigarea pe Website-ul nostru te rugam sa aloci timpul necesar pentru a citi si intelege continutul Politicii de Cookie. Prin continuarea navigarii pe Website-ul nostru confirmi acceptarea utilizarii fisierelor de tip cookie conform Politicii de Cookie. Nu uita totusi ca poti modifica in orice moment setarile acestor fisiere cookie urmarind instructiunile din Politica de Cookie.


Politica de Cookie
Am inteles