Cruciaþii trebuiau sã ducã lupte ºi pe mare,când corabia lor era atacatã de piraþi, alteori pe uscat luau parte la bãtãliile pentru cucerirea vreunui port musulman. La toate acestea se mai putea adãuga ºi bolile teribile care nu îi cruþau nici pe conducãtorii cruciadelor;Sfântul Ludovic a murut de ciumã iar Baudoin IV, regale Ierusalimului a murit de leprã la 24 de ani.

DOWNLOAD REFERAT

Preview referat: Cele 4 cruciade

Cruciaþii trebuiau sã ducã lupte ºi pe mare,când corabia lor era atacatã de piraþi, alteori pe uscat luau parte la bãtãliile pentru cucerirea vreunui port musulman. La toate acestea se mai putea adãuga ºi bolile teribile care nu îi cruþau nici pe conducãtorii cruciadelor;Sfântul Ludovic a murut de ciumã iar Baudoin IV, regale Ierusalimului a murit de leprã la 24 de ani.

Cruciada I (1096-1099)
Prima cruciadã s-a desfãºurat în douã mari etape:

Prima etapã;aºa numita "cruciada sãracilor" condusã de Petre Eremitul (un cãlugãr
din Amiens )ºi Gauthier-sans-Avoir (un nobil sãrac). Masele populare,conduse de Petru,împinse la disperare de mizerie s-au fanatizate de predicile ,promisiunile de perspectivele unei vieþi mult visate,au traversat Germania,Ungaria, Bulgaria, jefuind oraºele ºi satele prin care treceau ajungând astfel la Constantinopol unde s-au întâlnit cu Gauthier care conducea un alt grup, pornit din nordul Franþei ,continuând sã jefuiascã suburbiile oraºului.

Datoritã dezordinei ºi a refuzului de a aºtepta cruciaþii cavaleri,împaratul Alexios Comnem i-a transportat pe celãlalt mal al Bosforului,unde 25000 de pelerini-cruciaþi au luat cu asalt Niceea,fiind însã masacraþi de turci.Peste 3000 de supravieþuitori au
fost salvaþi de flota bizantinã ºi aduºi la Constantinopol. Mulþimi asemãnãtoare ca indisciplinã ºi compoziþie , conduse de Volkmar ,ajung la Praga unde masacreazã populaþia evrevreiascã a oraºului ,fiind la rândul ei exterminatã în Ungaria de locuitorii pe care încercau sã îi jefuiascã.

O altã bandã condusã de cavalerul –brigand Emich von Leisingen ºi-a inaugurat "cruciada" prãdând ºi ucigând în masã populaþia de evrei din Mainz , Köln , Trier, Speyer ,Worms pentru ca pe teritorilul Ungariei sã fie exterminatã ºi banda lui Emich. Aceste miºcãri anahice de mase populare dezorganizate, numite uneori " cruciada sãracilor" care prin acþiunile reprobabile au compromis ideea de cruciadã ºi care au sfârºit într-un mod lamentabil,nu au nimic în comun cu expeditiile feudalilor,care au urmat,bine organizate ºi metodic conduse.

A doua etapã ; expediþia cavalerilor grupaþi în patru armate feudale,bine organizate ºi echipate,conduse de ducele Godefroy de Bouillon, în prima armatã ; în a doua armatã condusã de ducele Normndiei,Robert Courteheuse;a treia armatã era condusã de Raymond de Saint-Gilles iar a patra condusã de contele Bohemond de Taranto. În anul 1097 cavalerii au ajuns la Constantinopol, unde au încheiat o înþelegere cu Alexios Comnen, prin care se angajau sã recunoascã suzeranitatea împãratului în teritoriile cucerite de la turci. Cu mare greutate , cruciaþii au respins armata selgiucidã ºi au cucerit Niceea ºi Dorileea (mai-iulie1097).

Antiohia a rezistat ºapte luni, dar în cele din urmã a fost ºi ea ocupatã (1098). Cruciaþii au trebuit sã lupte cu musulmanii încã un an pentru a ºi croi drum spre Ierusalim. Abia în anul 1099 oraºul a cãzut în mâinile lor. În urma cuceririlor fãcute, s au creat mai multe formaþiuni politice, conform sistemului politico-vasalic din Occident: regatul Ierusalimului, principatul Antiohiei, comitatele de Tripoli, Edessa, Jaffa, Ascalon, marchizatul de Tyr, senioriile Ramlah, Kerak , Sidon , Beiru . Organizarea lor este cunoscutã din „ Aºezãmintele Ierusalimului”, o culegere de norme juridice privind obligaþiile ºi drepturile clasei feudale, care reprezintã expresia clasicã a ordinii feudale. Pentru menþinerea ordinii în rândul populaþiei cucerite ºi pentru înlãturarea rãscoalelor s au înfiinþat ordine militaro – cãlugãreºti : Ordinul Ioaniþilor ºi Templierilor , organizat la începutul secolului al XII lea de cãlugãrii francezi ºi Ordinul german al teutonilor , spre sfârºitul aceluiaºi veac.

În oraºele ºi teritoriile cucerite,seniorii occidentali pãstraserã legile ºi obiceiurile populaþiei bãºtinaºe : administraþia, poliþia, justiþia ºi religia indigenilor. Se mulþumeau sã încaseze taxele ºi impozitele cuvenite ºi sã perceapã drepturile feudale . Regele ºi marii seniori mai încasau ºi numeroase taxe asupra circulaþiei mãrfurilor.Toate aceste venituri asigurau subzistenþa statelor din Orient. Cu toate acestea cheltuielile mari pentru rãzboaie , construcþia sau î ntreþinerea , refacerea marilor fortãreþe nu ar fi putut fi acoperite fãrã ajutoarele primite din Occident prin intermediul bisericii,pelerinilor ºi al numeroaselor donaþii.

Marea majoritate a populaþiei acestor state era formatã din bãºtinaºi.O bunã parte din contingentele furnizate cruciaþilor era recrutatã din creºtinii de aici. Cheltuielile militare earu deci suportate în mare mãsurã de aceste state care
beneficiau ºi de veniturile asigurate de oraºele lor cu vechi tradiþii de foarte activã viaþã comercialã. În aceste condiþii deºi împrumutirile , taxele, coverzile erau grele datoritã unei fiscalitãþi corecte nu s-au semnalat printre bãºtinaºi acte de revoltã sau trãdare împotriva statelor criciaþilor.

Cruciadele a II-a (1147-1148) ºi a III-a (1190-1192)

Turcii nu au renunþat la teritoriile pierdute. Cãpeteniile seldjucide, pe moment, au pus capãt rivalitãþilor dintre ele ºi unindu se au început contraofensiva, ajutate fiind de nemulþumirile din rândul populaþiei supuse, care se rãscoalã în mai multe rânduri.
Cele douã rãzboaie purtate, în anii 1144-1146, între cruciaþi ºi seldjucizi au sfârºit cu recucerirea Edessei de cãtre musulmani.

Aceasta a fost cauza organizãrii celei de a doua cruciade (1147-1148) de cãtre papa Eugen al III lea. O armatã francezã, condusã de regele Ludovic al VII lea ºi o oaste germanã, în frunte cu împãratul Conrad al III lea, mergând pe urmele primilor cruciaþi, în vara anului 1148, au ajuns la Constantinopol, de unde , pe vase bizantine, puse la dispoziþie de împãratul Manuel Comnenul, au trecut în Asia Micã. Aici cele douã oºtiri au fost risipite de turci, iar Ludovic ºi Conrad, cu resturi din armatã, ºi-au sfârºit expediþia ca simpli pelerini.
Cele patru decenii care au urmat au fost o perioadã în care negustorii genovezi, pisani ºi veneþieni îºi disputau pretenþiile ºi interesele în porturile apãrate de cruciaþi. În tot acest timp turcii continuau ofensiva. « mai multe referate din Istorie