Carol I

DOWNLOAD REFERAT

Preview referat: Carol I

Regele Carol s-a născut la 7 aprilie 1839 şi este al doilea fiu al Prinţului Carol Anton de Hohenzollern - Sigmaringen şi al soţiei sale, prinţesa Iosefina. Domnitor (1866-1881) şi rege al României (1881-1914) a decedat la 27 septembrie 1914.
A efectuat stagiul militar în Garda regală prusiană, participând ca voluntar la războiul purtat împotriva Danemarcei (1864).
După abdicarea domnitorului Alexandru Ioan Cuza (1859-1866), guvernul provizoriu de la Bucureşti i-a oferit, cu consimţământul Parlamentului României, act ce a primit recunoaşterea oficială a Imperiului Otoman la 11 octombrie 1866. Sub domnia lui s-au efectuat o serie de reforme care au contribuit la dezvoltarea ţării, îndeosebi în domeniile administrativ şi al apărării. Carol a dus mai departe acţiunea de modernizare a puterii armate şi de organizare a sistemului defensiv naţional, iniţiată de Alexandru Ioan Cuza.
Carol a acordat o atenţie specială înzestrării unităţilor cu mijloace de luptă corespunzătoare. Infanteria a fost dotată cu puşti, artileria cu tunuri de câmp, s-a generalizat pregătirea genistică în rândul trupelor terestre. Instrucţia a urmat reguli din armata europeană, înmulţindu-se taberele de pregătire şi manevrele anuale, cu participarea unor efective din componentele sistemului militar naţional.


La izbucnirea Războiului turco - sârbo - muntenegrean (1876), Carol a luptat pentru expectativa, favorabilă popoarelor balcanice ridicate la luptă împotriva suzeranităţi Porţii. A sprijinit încheierea convenţiei cu Rusia de la Bucureşti la 4 aprilie 1877 şi a luat masuri de alertare a trupelor pentru a respinge o eventuală invazie otomana. La 29 aprilie - 11 mai 1877 a sancţionat poziţia guvernului de proclamare a stării de război cu puterea suzerană, primul act politic si militar al Războiului de neantârnare din 1877-1878. După declaraţia de independenţă de la 9-21 mai 1877 a dispus intensificarea pregătirilor de luptă. El a dezbătut problemele cooperării militare si politice cu ţarul Aleksandr II (1855-1881). A pledat pentru acceptarea punctelor de vedere din planul român de operaţii. Aceste propuneri erau cu atât mai întemeiate, cu cât armata româna îşi dovedise capacitatea combativa în acţiunile de protejare a frontierelor in anul 1877, asigurând în acelaşi timp trupelor imperiale deplasarea în securitate spre Dunăre.
Carol a răspuns favorabil cererilor insistente de ajutor venite din partea ducelui Nicolae.
După tratativele guvernamentale de la 6-18 august 1877, Carol şi comandamentul român, împreună cu Armata de Operaţii, au trecut la sud de Dunăre, concentrându-se în împrejurimile Plevnei
« mai multe referate din Istorie