Caracterizarea personajului Gavrilescu din nuvela "La tiganci" de Mircea Eliade

3x puncte

categorie: Romana

nota: 9.85

nivel: Liceu

Eliade, insa, s-a declarat nemultumit de aceasta decodificare "algebrica", prin stabilire de echivalente intre sensuri, notand, in consecinta, in "Jurnalul" sau: "am impresia ca nu s-a inteles lucrul esential: povestirea aceasta nu AŠsimbolizeaza>> nimic, adica nu transforma realitatea imediata printr-un cifru. Nuvela fundeaza o lume, (...) un Univers nou, inedit, cu legile lui proprii."
DOWNLOAD REFERAT

Preview referat: Caracterizarea personajului Gavrilescu din nuvela "La tiganci" de Mircea Eliade

Eliade, insa, s-a declarat nemultumit de aceasta decodificare "algebrica", prin stabilire de echivalente intre sensuri, notand, in consecinta, in "Jurnalul" sau: "am impresia ca nu s-a inteles lucrul esential: povestirea aceasta nu AŠsimbolizeaza>> nimic, adica nu transforma realitatea imediata printr-un cifru. Nuvela fundeaza o lume, (...) un Univers nou, inedit, cu legile lui proprii."

Asadar, e mult mai aproape de intentia autorului o interpretare care considera experientele personajului drept un transfer din lumea reala intr-un "Univers" alternativ, fata de care lumea noastra apare drept un "vis". O data absorbit in acest culoar paralel, Gavrilescu va putea crede ca experienta sa mundana, casatoria cu Elsa si ratarea artistica ce-i urmeaza, a fost propriul sau vis, ce, in logica fantastica a nuvelei, isi poate avea derularea lui proprie, autonoma, intr-o alta dimensiune.

Revenind insa la statutul fiintei umane, care este situata, in chip dilematic, intre ratarea revocabila si redescoperirea atitudinilor fundamentale fata de timp, eros, logos si moarte, imaginea lui Gavrilescu nu este altceva decat o caricatura a miticului Orfeu. Iar in masura in care numele este relevant in literatura, as afirma si faptul ca alipirea sufixului atat de comun "escu" la numele arhanghelului Gavril ar reprezenta, de fapt, o coborare a acestuia in obisnuit si profan.

Incadrat fiind, de catre I.P. Culianu, in categoria eroilor de tip "call"(chemare), care suporta aventura fara a provoca, prin vointa proprie, intalnirea cu sacrul, Gavrilescu face ca nimic din trasaturile sale sa nu justifice aventura la care va lua parte. Precizarea statutului personajuluiPersonajul pare sa-si traiasca viata sedat, masinal, ca sa cind el insusi ar fi proiectia visului propriu. Abia in bordeiul tigancilor, unde mintea ii este furata de cele trei fete, cu rol de iele, astfel incat acesta nu mai poate gasi reperele din real, acesta isi recupereaza nu numai memoria, ci si harul.

Cu acelasi prilej va fi recuperata si experienta erotica ramasa netraita cu Hildegard, a carei pierdere i se relevase doar in acest spatiu in autenticitatea semnificatiilor ei, ca fiind "tragedia vietii" lui.Simplificand lectura textului la un nucleu semnificativ, Stefan Banulescu face, de altfel, urmatoarele observatii referitoare la nuvela, cuprinzand in centru figura personajului:

"La tiganci - (...) povestea unui personaj, vrajit de mitul dragostei, un muzicant modest, candid, setos de puritate, atent la timpul existentei sale interioare si prea absent la timpul cotidian si la nemiloasa lui scurgere, un om furat de jocul fantastic dintre aceste doua timpuri, (...), cautandu-si dragostea pierduta si aproape traita pe care si-o regaseste abia in zarea unui vis, dar pe o culme de nesfarsit, unde visul e vecin cu opusul existentei".
Incadrarea intr-o pseudo-psihologie

Din punct de vedere al constructiei personajului, aceasta se realizeaza prin raportare la trei obsesii majore, trecutul, colonelul Lawrence si caldura. El traieste o existenta labirintica, rateaza iubirea (alegand din delicatete), apoi vocatia (din pricina "pacatelor" din tinerete) si, in cele din urma, initierea in moarte (neghicind regula jocului). Conditia lui de ezitant in certitudinea realului este confirmata de "firea de artist", iar modul sau de manifestare este locvacitatea, marcata stilistic de stereotipia "prea tarziu".

Ca mijloace ale caracterizarii directe, se remarca etichetarea "muzicant", facuta de batrana. Gavrilescu se simte, astfel, nevoit sa intervina, in scopul corectarii unei perceptii nedreapte a imaginii lui: "Sunt artist... pentru pacatele mele am ajuns profesor de pian, dar idealul meu a fost, de totdeauna, arta pura. Traiesc pentru suflet...". Autocaracterizarea ia , deopotriva, forma orgoliului vocatiei si a lamentatiei din urma.Atitudinea personajului este redata, in mod realist, prin dialog, monolog interior si gesturi, deci, prin mijloace ale caracterizarii indirecte.
DOWNLOAD REFERAT
« mai multe referate din Romana

CAUTA REFERAT

TRIMITE REFERAT CERE REFERAT

Nu ai gasit ce cautai? Incearca atunci pe

Click aici
Referatele si lucrarile oferite de E-referate.ro au scop educativ si orientativ pentru cercetare academica.