Caracteristicile generale si cadrul international al etnogenezei romanesti

3x puncte

categorie: Istorie

nota: 9.72

nivel: Liceu

In acelasi timp, etnogeneza romaneasca s-a desfasurat in cadrul larg al romanitatii europene, orientala si occidentala, mult mai extinsa decat cea care a supravietuit la inceputurile evului mediu, constituind cea mai importanta reprezentanta a ramurii rasaritene, balcanica, in special. In general, etnogeneza neolatina a avut urmatoarele elemente constitutive, care sunt reprezentate de fondurile et[...]
DOWNLOAD REFERAT

Preview referat: Caracteristicile generale si cadrul international al etnogenezei romanesti

In acelasi timp, etnogeneza romaneasca s-a desfasurat in cadrul larg al romanitatii europene, orientala si occidentala, mult mai extinsa decat cea care a supravietuit la inceputurile evului mediu, constituind cea mai importanta reprezentanta a ramurii rasaritene, balcanica, in special. In general, etnogeneza neolatina a avut urmatoarele elemente constitutive, care sunt reprezentate de fondurile etno-lingvistice si culturale principale care au intrat in sinteza:

componenta autohtona sau substratul etno-lingvistic, diversa, formata, in toate cazurile, din popoarele antice cucerite de romani (celtiberii, in Hispania, gallii, in Gallia, illirii, in vestul Peninsulei Balcanice, tracii, in centrul acestei provincii, moesii, getii si dacii, in spatiul nord-balcanic, etc); componenta romana sau stratul propriu-zis etno-lingvistic, impusa prin cucerire, colonizare si aculturatie, purtatoare a elementelor superioare ale civilizatiei si culturii latine, relativ uniformizatoare,

cu contributii decisive la definirea etnosurilor neolatine; componenta migratorie sau suprastratul (adstratul), germanica, in vest, si slava, in est, uneori chiar combinata, care, desi importanta, nu a modificat substantial profilul romanic al noilor entitati etnice.In cadrul etnogenezei neolatine, cel mai important rol l-a jucat procesul de romanizare, care desemneaza impunerea si receptarea, pe diferite cai, a civilizatiei si culturii latine, rezultand, din impletirea diverselor fonduri etno-lingvistive autohtone cu cel cuceritor, noi si originale sinteze etnice si culturale romanice, care ulterior, in marea majoritate a cazurilor, nu au mai putut fi modificate esential.

Acest proces s-a desfasurat cu mijloace, cai si ritmuri diferite de la un spatiu istoric la altul, conducand, in cele din urma la formarea unor populatii romanice unitare: celtibero-romanii, gallo-romanii, traco-daco-romanii etc. Romanitatea europeana, destul de extinsa la sfarsitul antichitatii, s-a restrans si diversificat prin migratiile germanice tarzii si cele slave, din primele secole ale celei de-a doua jumatati a mileniului I al erei crestine, rezultand popoarele neolatine occidentale (portughez, spaniol, francez, italian, retoroman) si cele orientale (roman cu ramurile sale, dalmat).

VII. 2. Periodizare. Etnogeneza neolatina europeana s-a desfasurat, in linii generale, intre secolul al III i. Chr si sec. VII-VIII p. Chr, parcurgand mai multe etape, periodizate diferit de la populatie la populatie: etapa preliminara, a primelor contacte, mai ales comerciale, ale populatiilor europene cu civilizatia superioara romana; etapa cuceririi si romanizarii propriu-zise, in care, prin impunerea dominatiei romane, a structurilor economice, sociale, politico-militare si spirituale ale cuceritorilor, s-au format populatii romanice;

etapa desavarsirii romanizarii si cristalizarii etnosurilor neolatine, caracterizata prin continuarea romanizarii si consolidarea noilor romanitati si adaugarea fondului migrator, germanic sau slav, rezultand popoarele neolatine individualizate, de la inceputul evului mediu.
Etnogeneza romaneasca s-a desfasurat intre secolele I i. Chr si sec. VII-VIII p. Chr, parcurgand in mod specific, etapele prezentate mai sus. Astfel, in etapa preliminara (sec I i. Chr - I p. Chr), moesii si geto-dacii au realizat primele contacte economico-comerciale si politico-militare cu lumea romana, fiind preluate o serie de elemente superioare de civilizatie.

In cea de-a doua etapa, a stapanirii romane efective in Moesia si Dacia si a romanizarii propriu-zise (sec. I -VI p. Chr), spatiul carpato-danubiano-pontic a intrat in diferite forme de dominatie romana, inclusiv teritoriile dacilor "zisi liberi", petrecandu-se o romanizare intensiva, directa si indirecta, cu nimic deosebita de cea desfasurata in alte parti ale imperiului, configurandu-se un etnos neolatin, extins, puternic si distinct in cadrul romanitatii orientale, care a rezistat in timpul migratiilor germanice si asiatice.
DOWNLOAD REFERAT
« mai multe referate din Istorie

CAUTA REFERAT

TRIMITE REFERAT CERE REFERAT
Referatele si lucrarile oferite de E-referate.ro au scop educativ si orientativ pentru cercetare academica.
Confidentialitatea ta este importanta pentru noi

E-referate.ro utilizeaza fisiere de tip cookie pentru a personaliza si imbunatati experienta ta pe Website-ul nostru. Te informam ca ne-am actualizat termenii si conditiile de utilizare pentru a integra cele mai recente modificari privind protectia persoanelor fizice in ceea ce priveste prelucrarea datelor cu caracter personal. Inainte de a continua navigarea pe Website-ul nostru te rugam sa aloci timpul necesar pentru a citi si intelege continutul Politicii de Cookie. Prin continuarea navigarii pe Website-ul nostru confirmi acceptarea utilizarii fisierelor de tip cookie conform Politicii de Cookie. Nu uita totusi ca poti modifica in orice moment setarile acestor fisiere cookie urmarind instructiunile din Politica de Cookie.


Politica de Cookie
Am inteles