Cancerul de colon

2x puncte

categorie: Medicina

nota: 9.29

nivel: Facultate

     Capitolul I





     Notiuni de anatomie descriptiva si topografica



      Intestinul gros se īntinde de la tunica ileonului, marcat prin valvula ileocecala, pāna la nivelul canalului anal, dar aceasta definitie morfofunctionala trebuie sa includa apendicele si valvula Bauhin.Aceasta conceptie cauta sa respinga[...]
DOWNLOAD REFERAT

Preview referat: Cancerul de colon

     Capitolul I





     Notiuni de anatomie descriptiva si topografica



      Intestinul gros se īntinde de la tunica ileonului, marcat prin valvula ileocecala, pāna la nivelul canalului anal, dar aceasta definitie morfofunctionala trebuie sa includa apendicele si valvula Bauhin.Aceasta conceptie cauta sa respinga o unitate functionala integratoare, dar individualitatea morfofunctionala si patologica a diferitelor portiuni colice impun studiul anatomic si patologic pe portiuni separate.

      Lungimea intestinului gros variaza īntre 100 - 150 cm, cu o medie de 130 - 1350, cresterea īn lungime se poate face pe seama īntregului colon dar mai ales pe seama unor segmente separate.

      Aceste alungiri pot fi congenitale sau cāstigate dea lungul vietii, ducānd la dificultati īn investigatia radiologica atāt īn plenitudine cāt si īn dublu contrast astfel sigmoidul si transversul au o lungime īn jur de 50 cm, ascendentul 12 - 17 cm iar descendentul 14 - 20 cm.Calibrul intestinului gros prezinta o scadere progresiva īncepānd de la cec spre sigmoid cu aproximativ 5 cm la cec si 2,5 cm la sigmoid dar īn mod normal sau conditii patologice, exista modificari de calibru prin spasme sau dilatari, creānd astfel dificultati īn investigarea colonului si mai ales īn punerea diagnosticului.





     1.1. Cecul

      Are forma de sac īnchis īn interior, iar superior se continua cu colonul ascendent, pe peretele postero-intern la unirea dintre cec si ascendent se afla jonctiunea ileocecala prevazuta cu un sfincter, numita valvula lui Bauhil. La aproximativ 2 cm sub aceasta se afla insertia apendicelui vermicular.

      Cecul poate fi invelit īn īntregime de catre peritoneu, situatie intraperitoneala sau poate fi acoperit numai pe fata anterioara, situatiecānd cecul este situat retroperitoneal, cu toate acestea cecul este considerat una dintre cele mai mobile parti ale colonului alaturi de transvers si sigmoid.

      Cecul este situat de obicei īn fosa iliaca dreapta dar poate fi situat si īnalt lombar, prerenal sau jos īn micul bazin. Ca aspect exterior el prezinta trei benzi musculare īnguste care īsi au punctul de plecare la nivelul insertiei apendicelui si īnsotesc colonul pe toata īntinderea lui.

      Aceste benzi musculare sunt dispuse anterior iar celelalte postero intern si extern.Aceste benzi determina formarea de boreluri suprapuse sau trei coloane de umflaturi.

      Din punct de vedere radiologic cecul poate fi īmpartit īn doua:

     - fundul cecal;

     - corpul cecului.



     1.2. Configuratia interioara:

      Īn interior la nivelul cecului si īntregului colon se gasesc:

     - pliurile submucoase sau falciforme create de bandeletele longitudinale si apar ca niste despartituri dispuse transversal fata de axul intestinului si constituie adevarate diafragme incomplete.

     - logile haustrale care sunt corespunzatoare boselurilor de pe suprafata organului.



     2.1. Colonul ascendent

      Este situat īntre insertia valvulei ileocecale si a unghiului hepatic. Este situat retroperitoneal si prin intermediul fasciei lui Toldt vine īn contact cu patratul lombelor si polul inferior inferior al rinichiului drept.Īn afara, interior si anterior, colonul ascendent vine īn contact cu ansele intestinale. Colonul ascendent este una dintre cele mai fixe portiuni ale colonului. Configuratia exterioara este asemanatoare cu a cecului, cele trei bandelete musculare formeaza boselurile iar īn interior ele determina formarea pliurilor falciforme si a cavitatilor haustrale.



     3.1. Unghiul hepatic al colonului

      Face trecerea īntre colonul ascendent si transvers, este situat īn hipocondrul drept si lasa o amprenta marcata pe fata interioara a ficatului. Este un segment semifix, iar posterior se īnvecineaza cu rinichiul si portiunea a doua a duodenului iar anterior vine īn contact cu ficatul care īl acopera.



     4.1. Colonul transvers

      Este partea cea mai mobila a colonului, poseda un mezocolon cu marginea anterioara inserata pe colon iar cea posterioara fixa, este inserata de la dreapta spre stānga pe portiunea inferioara a rinichiului, de partea a doua a duodenului, corpul pancreasului si partea superioara a rinichiului stāng.

      Acest mezocolon la extremitate da nastere la doua formatiuni peritoneale si anume ligamentul frenocolic drept si ligamentul frenocolic stāng care fixeaza cele doua unghiuri colice la peritoneul parietal. Ligamentul gastrocolic īl solidarizeaza de stomac. Configuratia interioara si exterioara este asemanatoare cu cea de la cec si colon ascendent cu singura deosebire ca borelurile si haustrele diminua ca volum.



     5.1. Unghiul splenic al colonului

      Este predominent ascutit, este situat aproape īn plan anteroposterior fiind asezat adānc īn hipocondrul stāng, se īnvecineaza cu splina deasupra, cu marginea exterioara a rinichiului stāng intern si īnainte cu marea curbura.



     6.1. Colonul descendent

      Este situat profund retroperitoneal alipit de ansele intestinului subtire, se īntinde de la unghiul splenic pāna la o limita de demarcatie conventionala corespunzatoare crestei iliace stāngi. Este segmentul cel mai strāmb al colonului si dispune de o musculatura puternica.



     7.1. Colonul sigmoid

      Alaturi de cec si transvers este una dintre cele mai mobile portiuni a colonului iar prima portiune are o dispunere fixa ca a descendentului.

      Prezinta un mezocolon sigmoidal care are o insertie colica de doua ori dānd inflectiuni sigmoidului, asemeni literei S.

      Se gaseste īn fosa iliaca stānga iar portiunea pelvina vine īn raport cu vezica si rectul.

      La nivelul sigmoidului exista numai bandelete musculare longitudinale si atunci el prezinta doua serii de boseluri diminuate ca volum īn raport cu restul segmentului colonului. La nivelul sigmoidului se reduc si de asemenea numarul si volumul haustrelor interne.



     8.1. Rectul si canalul anal

      Rectul se īntinde de la locul de terminare a colonului sigmoid pāna la linia anorectala care este circulara si desparte zona mucoasa de zona cutanata a rectului.

      Lungimea rectului este 11 - 15 cm iar diametrul transversal de 2,5 - 3 cm, īn timpul umplerii cu bariu se pot dubla diametrele si apare fuziform dilatat īn portiunea mijlocie si īngustat la nivelul jonctiunii rectosigmoidiene si la nivelul portiunii perirenale.

      Īn sens sagital rectul descrie o curbura superioara cu concavitatea anterior si o curbura inferioara cu concavitatea posterior iar īn sens frontal o curbura inferioara cu concavitatea spre dreapta. Posterior vine īn contact cu sacrul si coccisul, fetele laterale sunt tapetate de peritoneu iar anterior vine īn contact cu organele genitale la femeie, prin fundul de sac al lui Douglas, iar la barbat este separet de vezica urinara tot prin acelasi fund de sac.

      Portiunea perineala vine īn raport cu fosa isteorectala si uretra la barbat si vaginul la femei. Rectul nu mai prezinta bandeletele musculare lipsind astfel boselurile si haustrele. Canalul anal are o lungime de aproximativ 3 cm, este delimitat superior de linia anorectala si inferior de linia anoperineala.



     9.1. Structura intestinului gros

      Intestinul gros prezinta aceleasi straturi ca si intestinul subtire, mucoasa, submucoasa si musculoasa.



     9.2. Mucoasa

      Este mai groasa, lipita de valvule conivente vilozitati si placi Pyer. Epiteliul este format din celulele cilindrice, celulele calciforme , corionul este tesut conjunctiv dens, contine elemente limfoide si glande Lieberkuhn.

      Musculatura mucoasei contine doua straturi de fibre netede, unul interior circular si al doilea la exterior longitudinal, iar mucoasa canalului anal este de doua tipuri, tip cilindric situat deasupra liniei anorectale si de tip malpighian situat sub linia anorectala ce face trecerea īntre mucoasa cilindrica si planul cutanat.



     9.3. Submucoasa

      Este formata din tesut conjunctiv, prezinta plexuri vasculare, capilare, limfatice si plexuri nervoase.



     9.4. Musculoasa

      Prezinta un strat interior de fibre circulare si exterior un strat de fibre longitudinale care sunt concentrate īn bandelete circulare sau tenii īntre care se gasesc pliurile semilunare sau falciforme (boselurile).

      Canalul anal prezinta o musculatura deosebita si anume prezinta sfincterul intern care este compus din fibre musculare striate ce prezinta un fascicol profund, gros si mult mai superficial subcutanat. Mai prezinta si muschiul ridicator anal care īntareste sfincterul extern.



     9.5. Vascularizatia intestinului gros

      Partea dreapta a colonului este vascularizata prin ramuri ale arterei ileo-ceco-colice, artera colica dreapta si cea mijlocie.

      Partea stānga este vascularizata prin artera mezenterica superioara care da ramuri, artera colica superioara stānga si artera inferioara stānga ce da ramuri sigmoidiene si rectale superioare.

      Sistemul venos al colonului este asigurat de catre venele mezenterice superioare si inferioare, care urmeaza traiectul arterei mezenterice.

     9.6. Sistemul limfatic

      Īsi are originea īn stratul mucos, submucos, zona intravasculara si reteaua vasculara. Aceste retele se aduna īn ganglionii paracolici iar vasele limfatice rezultate se varsa īn ganglionii mezenterici superiori si inferiori.



     9.7. Vascularizatia rectului

      Este asigurata de arterele rectale sau hemoroidale superioare mijlocii si inferioare iar vascularizatia venoasa a rectului īsi are originea īntr-un plex venos din stratul submucos care va da nastere venelor rectale sau hemoroidale care se varsa atāt īn interiorul venei porte cāt si īn interiorul venei cave inferioare.

      Vasele limfatice īsi au originea īn plexul mucos si submucos formānd pediculi care urmeaza traectul venelor.

      Inrvatia colonului este predominant vegetativa provenind din simpatic si parasimpatic.

      Colonul drept primeste fibre simpatice din ganglionii colici si mezenterici superiori si fibre parasimpatice din nervii vagi. Colonul stāng primeste fibre simpatice din plexul mezenteric superior si fibre parasimpatice din nervii splahnici pelvini. Īn peretii intestinului gros se gaseste plexul micuteris Auerbach si plexul submucos Maissner. Inervatia rectala provine din ramurile colaterale ale plexului rusinos si ale plexului sacrococcigian.























     Capitolul II



     Notiuni de fiziologie rectocolica cu semnificatie deosebita pentru investigatia radiologica



      Functia intestinului gros este determinata de constituirea bolului fecal, stocarea acestuia si īn fine evacuarea materiilor fecale . Īn acest scop, colonul drept īndealineste rolul de constituire a bolului fecal, prin absorbtie si reduce a volumului, pe cānd colonul stāng are rol de stocare si evacuare.



     2.1.Functia motorie a intestinului gros



     2.1.1. Motricitatea intestinului gros

      Este functia principala care asigura constituirea, stocarea si formarea bolului fecal.

     2.1.2. Miscarile de segmentare

      Apar la distante regulate, ca expresie a contractiilor muschiului circular si sunt stationare, realizānd doar de deplasari ale continutului intestinal pe distante mici, īn ambele directii, favorizānd reabsorbtia hidrosalina.

     2.1.3. Miscarile peristaltice

      Sunt lente, mai putin frecvente si mai atipice, realizānd contractii īn valuri si favorizānd transportul continutului colic pe distante mici.

     2.1.4. Miscarile antiperistaltice

      Sunt rare, predominānd la nivelul cecului.

     2.1.5. Miscarile īn masa

      Apar de doua, patru ori pe zi, dupa micul dejun sau sub impulsul unor emotii sau stresuri, sunt specifice colonului si intereseaza contractia a peste 2 cm de colon.



     2.2.Tipuri variate de activitate motorie ale colonului

     2.2.1. Cecul

      Prezinta o activitate antiperistaltica īn cicluri, imediat ce primeste continutul ileal. Īn conditii fiziologice, aceste miscari nu produc reflex īn ileon si au scopul de a favoriza brasajul reabsorbtiei hidrice si saline.

     2.2.2.Colonul proximal

      Prezinta miscari de segmentare, ritmice, asimetrice, stationare, miscari de transport care sunt rare. Se inregistreaza si functii de stocare, metabolism, bacteriene si absorbtie.





     2.2.3.Colonul distal

      Prezinta o intensa activitate motorie sub forma miscarilor de segmentare, nu atāt īn scopul de reabsorbtie, ci cāt mai mult de continenta. Propulsia se face datorita miscarilor de transport initiate īn colonul proximal.

     2.2.4.Rectul

      Prezinta īn portiunea superioara, contractii care au ca scop sa īntārzie trecerea continutului colic īn rect. Īn general, functia colonului sigmoid si a rectului este de continenta si īn foarte mica masura de reabsorbtie. Timpul de tranzit al colonului arata ca, īn toate segmentele colonului, se produc toate tipurile de activitate motorie mentionate. Factorii de care depinde timpul de tranzit sunt:

     -ingestia alimentelor,

     -volumul si constitutia alimentelor,

     -activitatea fizica,

     -factorii psihoemotionali.



     2.3.Functiile de digestie si absorbtie a colonului



      Colonul nu este adaptat pentru un proces important de digestie sau activitate de absorbtie. Totusi sub actiunea enzimelor bacteriene continua degradare a unor reziduuri, glucide neabsorbite īn insuficiente pancreatice, deconjugarea sarurilor iliace neabsorbite īn intestinul subtire, etc. Flora microbiana a colonuluiare ti o proprietate de sinteza: permite absorbtia unor substante medicamentoase.

      2.3.1.Functia secretorie - a colonului se refera la mucus care are multiple roluri:

      -adunarea particolelor ti formarea bolului fecal;

      -protectia mucoasei fata de agenti chimici si fizici;

      -lubrefiant pentru deplasarea continutului colic.

      2.3.2.Functia de absorbtie

      Predominanta īn colonul proximal se exercita asupra apei si a electrolitilor (Na, K, Cl, etc.), datorita acestei proprietati , īn colonul proximal are loc o intensa activitate de absorbtie hidrica si salinica cu scopul de a modifica progresiv consistenta continutului colic si transformarii acestuia īn materii fecale.













     Capitolul III





     3.1.Metode de investigatie radiologica si aspectul radio-morfo-functional al colonului īn limitele normalului



      Comparativ cu intestinul subtire, colonul pare mai accesibil investigatiei radiologice, segmentul terminal al tubului digestiv ramāne grevat de o serie de dificultati tehnice si de formulare a diagnosticului. Complexitatea metodologiei investigative a colonului, ca si importanta solicitare a bolnavului impun o informare competenta si completa din partea clinicianului, referitor la afectiunea pentru care cere colaborarea radiodiagnosticianului.

      Lungimea colonului si complexitatea structurala a diferitelor segmente reclama o conturare cāt mai precisa a sediului suferintei intestinului gros. Din pacate se mai gasesc indicatii de control al tranzitului baritat la 24 ore pentru colite cronice, suspiciune de cancer al colonului sau polipoza malignizata, cancer al rectului fara verificare rectoscopica etc. Clinicianul este obligat sa verifice foarte bine argumentele clinice īnainte de a le solicita. Īn perioada actuala, asistam la o explozie metodologica de investigare a intestinului gros si este anacronic si condamnabil ca numai pentru anumite suspiciuni sa se solicite examenul radiologic la 24 de ore (iradiatie inutila, fara obtinerea unor informatii concrete).



     3.2.Aspectul radiologic al intestinului gros, normal īn lumina diferitelor metode de investigatie



      3.2.1.Investigatia radiologica a colonului prin tranzit baritat

      Explorarea baritata per dos se face prin examinarea, la 6-8 ore ti la 24 de ore, a opacifierii intestinului gros. Se admite clasic ca pasajul baritat, permite cu precadere, aprecieri asupra comportamentului functional, durata tranzitului, aspectele radiofunctionale spastice, hipotonii sau atonii. Datele experimentale din literatura de specialitate, lucrari de fiziologie si fiziopatogenie a unor autori ca S. F. Philip si I. Miscwicz, precum si observatiile noastre, confirma constatarea ca modificarile radiologice de ordin functional sunt relativ inconstante, sunt expuse la o serie de factori intercurenti ca: oboseala, consumul de alcool, excitante, droguri sau se gasesc sub influenta unei suferinte digestive. Majoritatea autorilor moderni si a radiologilor cu experienta sustin ca aprecierile radiologice de ordin morfologic, sunt incorecte, incomplete, neconcludente si chiar periculoase prin falsa securitate diagnostica, fapt ce a dus la abandonarea acestei metode de investigatie.



      3.2.2Examenul radiologic al colonului prin clisma baritata

      Clisma baritata sau irigoscopia, reprezinta metoda fundamentala si de selectie pentru investigatia afectiunilor colonului

      Modalitati si conditii de realizare a clismei baritate

      Pregatirea bolnavului pentru clisma baritata reprezinta conditia esentiala pentru o realizare optima a investigatiei irigografice . Curatirea colonului se face prin mai multe mijloace: administrarea de purgative mai ales la bolnavii ambulatorii, la cei constipati sau dupa examinari baritate per os, substanta de contrast persista timp īndelungat la nivelul colonului.

      Clismele evacuatorii - pot realiza o golire ideala a intestinului gros īn vederea irigografiei. Īn mod normal, irigoscopia este precedata de o radiografie simpla care constata stadiul de pregatire a bolnavului. Īn cazul unei insuficiente goliri a colonului se mai executa o clisma evacuatorie chiar īn serviciul de radiodiagnostic. Cu toate aceste masuri de pregatire, daca la introducerea substantei de contrast se constata īnca reziduuri, colice trebuie sa se renunte īn mod categoric la investigatie si sa se reīnceapa pregatirea corecta a bolnavului. Se considera ca numarul si valoarea clismelor evacuatorii depinde de modalitatea lor de executare: īnalte, executate cu rabdare, fara introduceri brutale de lichid.

      Regimul igienodietetic trebuie sa fie sarac īn celuloza, grasimi si hidrati de carbon. Deosebit de valoros este evitarea (1-2 zile) īnainte utilizarii alimentelor cu mare potential facultativ si producatoare de reziduuri . Un bun control īn vederea pregatirii bolnavului se face numai īn conditii de spitalizare, experienta demonstrānd ca la persoanele ambulatorii nu se poate efectua o pregatire corecta a bolnavului.

      Modul de executare a clismei baritate

      Printre primele modalitati de realizare a irigoscopiei amintim inocularea continua, brutala si invaziva a clismei baritate , fara control radioscopic, exceptānd astfel durerile provocate de distensie brusca a colonului, riscul perforatiilor, examinarea acestui colon "umflat cu Ba" nu poate evidentia decāt stenoze accentuate sau imagini lacunare provenite de la leziuni vegetative voluminoase.

      O a doua modalitate de efectuare a clismei baritate, la fel de retrograda, cu deosebirea ca inocularea clismei baritate se face sub controlul ecranului, rezultatele constatarilor de diagnostic ī-si pastreaza si aici caracterul grosolan si superficial al descoperirii unor leziuni avansate ale colonului.

      Aceste doua modalitati de executare au dus la compromiterea metodei de investigare a colonului deoarece erau trecute cu vederea leziuni mici polipoide, manifestari fine ale mucoasei din boala Croh, tuberculoza sau rectocolita hemoragica.

      Aparitia colonoscopiei a pus īn discutie valoarea clismei baritate, īn acest mod radiologii au cautat noi metode de executare a irigoscopiei pentru a stabili echilibrul īntre radiologie si endoscopie.

      O a treia modalitate de efectuare a irigoscopiei este studiul radiologic al colonului īn stare de colaps, dupa evacuarea unei importante cantitati de bariu. Se realizeaza sub control radioscopic, repletiunea totala a colonului pentru verificarea leziunilor mari ale intestinului gros . Se evacueaza u din cantitatea de bariu introdusa, colonul īsi reia functionalitatera proprie si prezinta zone de plisaj grosolan. Executarea de rotatii a bolnavului, imprimarea de oblice pentru desfundarea anselor suprapuse si aplicarea compresiunii dozate ajuta la depistarea celor mai mici accidente ale mucoasei.



      3.2.3.Clisma baritata executata morfo-functional

      Este cunoscut faptul ca irigoscopia reprezinta o trauma mecanica pentru colon, care atrage dupa sine tulburarea tonusului si a peristaltismului intestinal odata cu declansarea senzatiei de defecare, provocata de distensia anselor. Pentru a īnlatura aceste inconveniente si īn scopul de a permite colonului sa-si revina la un tonus, peristaltism si autoplastica, s-au folosit doua procedee de administrare a clismei baritate:

     - o intoducere moduata cu multa prudenta a bariului pe segmente si asteptarea aparitiei aspectelor radiologice functional motorii.

     - o evacuare treptata si partiala a bariului dupa o umplere masiva cu substanta de contrast. Odata cu evacuarea treptata a bariului apar si aspecte functionale de tonus, peristaltism si autoplastica .

      Aceste doua modalitati se pot combina īn raport cu necesitatile diagnosticului, īn general preferāndu-se prima varianta care nu este asa traumatizanta pentru colon.

      Prin īnregistrarea tonusului , īn cadrul clismei baritate, īntelegem posibilitatea intestinului gros de a se mula pe continut. Urmarirea dinamica seriografica a instalarii tonusului colic ne furnizeaza informatii asupra integritatii sau infiltratiei peretelui intestinal.











     4.2.Aspectul radiologic al reliefului colic



     -Īn evolutia clismei baritate standard (stare de colaps dupa evacuarea bariului)



      4.2.1.Relieful colic grosolan

      Este realizat de contractia bandeletelor longitudinale si a fibrelor musculare circulare si se observa, cu precadere, īn starile de replitie a colonului. S-au individualizat diverse aspecte ale reliefului grosolan:

     -plisare inelara, plisare īn acordeon asimetrica, alternare de plisare inelara si semilunara īn "arc spiral".

      Imaginile realizate de plisajul grosolan prezinta anumite particularitati :

     -variate forme de plisaj grosolan se succed unele dupa altele la īntāmplare

     -diferitele elemente ale plisajulzui se pot deforma

     -diversele segmente ale colonului prezinta anumite caractere diferentiale.



      4.2.2.Relief fin mucos

      Reprezinta jocul autoplasticii si este sub comanda musculaturii proprii a colonului īn asociatie cu musculatura mucoasei.

      Plisajul fin mucos prezinta anumite caracteristici :

     -fenomenul de sumatie a plisajului fin mucos, complica aspectul radiologic

     -formele plisajului fin mucos, sunt deosebit de schimbator de la un moment la altul al examinarii.



     5.2.Clisma baritata īn dublu contrast



      Reprezinta o ultima modalitate de executare a irigoscopiei. Irigoscopia prezinta modalitatea ideala de efectuare a clismei baritate. Dublul contrast al intestinului gros se poate realiza conform unor variante metodologice care difera īn raport cu ordinea introducerii substantelor de contrast (bariu, aer, apa), calitatea si cantitatea substantei baritate, etc. Aerul se poate introduce dupa evacuarea unei clisme baritate executata standard, efectuata cu un bariu mai mult sau mai putin consistent. Majoritatea autorilor sustin astazi ca aceasta modalitate de efectuare a dublului contrast da rezultate mediocre.

      Tehnica dublului contrast colic īn prima intentie recunoaste o procedura radiologica speciala :

     -se introduce substanta de contrast pāna la nivelul unghiului splenic al colonului, fara al depasi si sa contina ingrediente īmpotriva precipitarii. Īnaintarea substantei de contrast īn restul colonului se face, pe de o parte cu ajutorul rotatiilor bolnavului īn sens orar, iar pe de alta parte prin insuflatiide aer sub control radioscopic, īn final executāndu-se o importanta insuflatie de aer, dupa necesitatile diagnosticianului. Realizarea īn bune conditii a irigoscopiei, īn general, si a clismei baritate baritate īn dublu contrast necesita aparatura mai mult sau mai putin specializata, īn orice caz simpla si comoda, cu scopul de a introduce si evacua cu usurinta diversele substante de contrast.

      Pentru reusita unei irigografii īn dublu contrast de prima intentie se recomanda respectarea unor conditii:

      -realizarea uniforma a substantei de contrast la nivelul īntregului colon;

      -constatarea de reziduuri (datorita unei insuficiente pregatiri) trebuie sa-l determinam pe radiolog sa renunte la examinare;

      -pelicula de substanta de contrast trebuie sa fie de o duritate potrivita;

      -distensiile de aer ale colonului trebuie sa fie progresive pāna īn momentul ce substanta de contrast a ajuns la nivelul cecului. Īn fazele urmatoare, distensia colonului trebuie sa fie completa pentru a realiza asa numita "perete de sticla" a colonului;

      -degajarea diferitelor segmente ale colonului trebuie sa fie corect executata, cu ajutorul rotatiilor, decubitelor, oblicelor sau incidentelor laterale;

      -fiecare segment important al colonului trebuie sa apara īn dublu contrast pe cel putin unul dintre clisee.

      Aspectul normal al colonului īn dublu contrast depinde de gradul de umplere cu substanta baritata si de cantitatea de aer insuflata īn colon. Dublul contrast al colonului, corect executat, realizeaza pe segmente un perete destins si mulat cu un fin lizereu de substanta de contrast, fara aparitia plisajului grosolan sau fin mucos. Realizarea "peretelui de sticla" permite studiul celor mai mici imagini protruzive si ulcerate. Studiul peretilor mulati cu pelicula de bariu permite si descoperirea accidentelor conturului extern al ansei colice. Īn practica fiecare atinge "idealul" īn grade variate, īn raport cu posibilitatile si conditiile obiective pe care le ofera bolnavul. Īn acest sens dublul contrast trebuie realizat de asa maniera tehnica īncāt sa permita studiul fiecarui centimetru de mucoasa colica.

      Clisma baritata a colonului sub toate variantele ei si mai ales sub forma dublului contrast nu este lipsita de accidente si anume: perforatiile. Autorii nu pot preciza cauze ale perforatiei, īn afara de mānuirea brutala a canulei intrarectale, īn unele cazuri fiind vorba despre granuloame vindecate sau cicatrici minuscule. De fapt majoritatea bolnavilor prezinta fisuri rectale sau mici discontinuitati mucoase (relevate la interventiile chirurgicale). Unii autori aproba pe cānd altii dezaproba efectuarea unei clisme baritate īn aceeasi zi cu efectuarea unei endoscopii, īn general este contraindicat pentru a evita perforatiile, cāt si a nu repeta irigoscopia īn colon deja tranzitat pentru endoscopie. La batrāni si la bolnavii cu o stare generala precara introducerea clismei baritate trebuie facuta cu atentie, prudenta si blāndete.





     6.2.Endoscopia



      Rectoscopia, rectosigmoidoscopia si colonoscopia, reprezinta principalele examinari paraclinice care completeaza, confirma si verifica constatarile radiologice.

      Rectoscopia si rectosigmoidoscopia realizeaza de regula investigatia radiologica a colonului, pe cānd colonoscopia este precedata de clisma baritata a intestinului gros.

      Colonoscopia da o valoare inestimabila īn leziunile morfologice ale colonului, marime grefata, comparativ cu clisma baritata, da o serie de incoveniente: refuzul bolnavilor, costul ridicat al examinarii, imposibilitatea de a depasi anumite zone ale colonului, leziunile partial stenozate, zonele spastice

      Atāt īn rectoscopie cāt si colonoscopie biopsia ramāne virtutea capitala a examenului endoscopic.

      Īn concluzie relatiile dintre radiologie si endoscopia rectocolonului ramāne valabil principiul colaborarii, al completarii reciproce a celor doua metode paraclinice īn scopul acoperirii zonelor oarbe, specifice fiecarei investigatii.

PENTRU VARIANTA COMPLETA APASA BUTONUL DE "DOWNLOAD"!!!
DOWNLOAD REFERAT
« mai multe referate din Medicina

CAUTA REFERAT

TRIMITE REFERAT CERE REFERAT
Referatele si lucrarile oferite de E-referate.ro au scop educativ si orientativ pentru cercetare academica.
Confidentialitatea ta este importanta pentru noi

E-referate.ro utilizeaza fisiere de tip cookie pentru a personaliza si imbunatati experienta ta pe Website-ul nostru. Te informam ca ne-am actualizat termenii si conditiile de utilizare pentru a integra cele mai recente modificari privind protectia persoanelor fizice in ceea ce priveste prelucrarea datelor cu caracter personal. Inainte de a continua navigarea pe Website-ul nostru te rugam sa aloci timpul necesar pentru a citi si intelege continutul Politicii de Cookie. Prin continuarea navigarii pe Website-ul nostru confirmi acceptarea utilizarii fisierelor de tip cookie conform Politicii de Cookie. Nu uita totusi ca poti modifica in orice moment setarile acestor fisiere cookie urmarind instructiunile din Politica de Cookie.


Politica de Cookie
Am inteles