Camil Petrescu - Patul lui Procust

5x puncte

categorie: Romana

nota: 9.20

nivel: Liceu

Cel de-al doilea plan constituie fundalul pe care se desfășoară drama lui Ștefan Gheorghidiu, fundal concentrat pe două realități: moștenirea și războiul. Apoi moștenirea generează conflictul cu o seamă de personaje: mai întâi cu familia. Apoi la masa de la unchiul Tache, îl va înfrunta pe bătrânul avar și pe Nae Gheorghidiu, într-o scemă și decor balzacian, prin descrierea interiorului casei din [...]
DOWNLOAD REFERAT

Preview referat: Camil Petrescu - Patul lui Procust

Cel de-al doilea plan constituie fundalul pe care se desfășoară drama lui Ștefan Gheorghidiu, fundal concentrat pe două realități: moștenirea și războiul. Apoi moștenirea generează conflictul cu o seamă de personaje: mai întâi cu familia. Apoi la masa de la unchiul Tache, îl va înfrunta pe bătrânul avar și pe Nae Gheorghidiu, într-o scemă și decor balzacian, prin descrierea interiorului casei din strada Dionisie : “casă veche, mare cât o cazarmă”. Unchiul Tache este și el un personaj balzacian: ursuz, avar, bătrân. Locuia într-o singură cameră, care-i servea de sufragerie, birou, dormitor.

O lume de negustori îi înfățișează lui Gheorghidiu viața ca pe un imens hipodrom, în care toți joacă la întâmplare și câștigă la întâmplare. Personaj balzacian este și Nae Gheorghidiu, îmbogățit prin zestre, ahtiat de a face cât mai multă avere, un Stănică Rațiu ajuns în stadiul de a fi considerat “unul din cei mai deștepți și mai periculoși oameni din țara românească”. Împrejurările moștenirii i-o dezvăluie pentru prima dată pe

Ela într-o altă lumină. Intervenția acesteia i-o relevează vulgară. Problema războiului, a intrării în război, apare, în prima parte a cărții, în gura proprietarului, a avocatului, lătrător și demagog. Problema războiului este dezbătută în tren, la Cameră, în ziarele vremii, Discuția din tren, ca și cele de la Cameră, reînvie spiritul lui Caragiale atât prin personaje cât și prin atmosferă.

În prima parte a cărții, problema războiului este dezbătută astfel, încât să justifice psihologic numeroasele motive și detalii care vor interveni în “jurnalul de front”, cum a fost considerată cea de-a doua parte. Subiectul romanului analizează deci ascuțit tema căsniciei nerealizate, devenită calvar pentru cei doi soți care, neputând comunica în mod esențial, trăiesc într-un climat de suspiciune, gelozie și minciună. Este o poveste de dragoste cu accese dramatice de gelozie, interpolată în povestea, trăită aievea, a unui fragment din primul război mondial.

Tragismul războiului schimbă optica eroului asupra lumii și a sensurilor ei. Personajele. Eroul principal al romanului este un intelectual preocupat, în primul rând, numai de probleme de conștiință. Este un intelectual fin, care și-a făcut din speculațiile filozofice mediul fundamental în care se mișcă cu dexteritate. Faptul acesta îi dă o putere spirituală superioară, pe care o dorește unică și netulburată. Este, propriu-zis, o izolare de viața trepidantă a complicațiilor sociale, o evadare într-o lume în care domină numai spiritul filozofic, cu puterea lui de a gândi o altă orânduială.

În această lume vrea s-o ridice și pe soția sa pentru a trăi o dragoste eliberată de contigentele comune ale vieții sociale, o dragoste care să fie numai a lor, numai a lui. Pasiunea lui St. Gheorghidiu izvorăște dintr-o metafizică a iubirii pure și absolute care spiritualizează actul erotic și acesta este și izvorul geloziei sale, care îl fac să se zbată înrte certitudini și îndoieli.

Ștefan Gheorghidiu este, cu toate acestea, un lucid. Sub luciditatea conștiinței sale, ca sub o lupă, sunt examinate și faptele Elei, și frământările din conștiința sa. Singurul adevăr pe care îl știe, este că o iubește pe Ela; această iubire îi dă coșmarul geloziei, deși neagă că ar fi gelos. Când “certitudinile” sale îl apropie de adevăr și hotărăște despărțirea, o face totuși sub rezerva unui îndoieli; este motivul ce va determina împăcarea ulterioară, dar și motivul care, spulberându-se, va pecetlui definitiva despărțire.

Și-a cunoscut Șt. Gheorghidiu soția, în esența feminității sale? Desigur. Dar a socotit că o poate aduce în sfera unei purități a iubirii, care să înfrângă obișnuitul, comunul, din relațiile sociale curente. Soția sa însă a rămas înăuntrul acestor relații, adaptându-se perfect. Pe Șt. Gheorghidiu moștenirea însă nu l-a integrat în societatea burgheză a timpului său, ca pe soția sa; a rămas un neadaptat, un inadaptat superior pentru că revolta lui izvorăște din setea de cunoaștere și din credința că nu există salvare fără curajul adevărului.

Este, deci, Șt.Gheorghidiu un învins? Este un învins în cadrul societății burgheze pe care o detestă și deasupra căreia se ridică. Dar el se desparte de soția sa- și implicit de anturajul acesteia - lăsându-i “tot trecutul”. Face acesta cu convingerea că nu poate aparține unei asemenea lumi. Moralicește, eroul nu este un învins. El a învins sentimentul geloziei, care îl dezumanizează; i-a nimicit dimensiunile, pe care le socotea “enorme”; a pus într-un raport just frământările din conștiință cu frământările obiective ale vieții sociale, cele din urmă cântărind mai greu în balanța conștiinței.

Într-un cuvânt și-a învins trecutul și și-a salvat astfel personalitatea morală. Ela, soția lui Gheorghidiu, nu înțelege valoarea morală a acestuia. Este o instinctivă pentru care dragostea este un joc de societate, în condițiile prielnice ale bogăției materiale. Nu sensul dragostei soțului ei o interesează, în fond, ci averea acestuia, ca platformă pentru cochetăria ei erotică. Luxul în care trăiește trebuie să aibă pentru ea un atribut sinequa nou: infidelitatea. Șt. Gheorghidiu îi dezvăluie lăcomia și vulgaritatea și i le alimentează lăsându-i cu mărinimie și dispreț suveran, o bună parte din avere. În gestul lui e o răzbunare, dar și o eliberare morală.

Tănase- Vasilescu- Lumânăraru și Nae Gheorghidiu sunt personaje prin crearea cărora C. Petrescu părăsește problemele de conștiință, rămânând în planul social. Observația subtilă și exactă relevă tablouri demne de o largă frescă socială. Lumânăraru îl concurează pe Nae Gheorghidiu la cumpărarea unei fabrici de metalurgie, iar Nae Gheorghidiu. printr-o stratagemă bancară, îl anihilează pe Lumânăraru și-l scoate din concurență, umilindu-l.

Asociația lor, este o asociație banditească, pusă sub egida “deșteptăciunii” politice a lui Gheorghidiu. În curând devin rechini ai războiului, făcând afaceri necurate cu dușmanul, în defavoarea țării. Cei doi asociați sunt tipuri balzaciene, pe care însă autorul nu le dezvoltă până la capăt, dar le reia în romanul Patul lui Procust.
DOWNLOAD REFERAT
« mai multe referate din Romana

CAUTA REFERAT

TRIMITE REFERAT CERE REFERAT
Referatele si lucrarile oferite de E-referate.ro au scop educativ si orientativ pentru cercetare academica.