Baltagul caracterizarea personajelor

5x puncte

categorie: Romana

nota: 8.00

nivel: Liceu

Referat despre Baltagul caracterizarea personajelor
Romanul ilustrează lumea arhaică a satului românesc, sufletul țăranului moldovean ca păstrător al tradițiilor și al specificului național, cu un mod propriu de a gândi, a simți și a reacționa în fața problemelor cruciale ale vieții.

Personaj absent, Nechifor Lipan, soțul Vitoriei Lipan, concentrează în jurul să[...]
DOWNLOAD REFERAT

Preview referat: Baltagul caracterizarea personajelor

Referat despre Baltagul caracterizarea personajelor
Romanul ilustrează lumea arhaică a satului românesc, sufletul țăranului moldovean ca păstrător al tradițiilor și al specificului național, cu un mod propriu de a gândi, a simți și a reacționa în fața problemelor cruciale ale vieții.

Personaj absent, Nechifor Lipan, soțul Vitoriei Lipan, concentrează în jurul său toate acțiunile și întreg zbuciumul interior al femeii, în strădania de a afla adevărul despre omul ei și de a împlini actul justițiar al pedepsirii vinovaților.

Nechifor Lipan era oier din Măgura Tarcăului și își câștiga existența ca toți muntenii, „cu toporul ori cu cața”, el fiind dintre „cei mai vrednici”, pentru că-și întemeiase o stână de oi la munte. Asemeni țăranilor sadovenieni, își petrecea o mare parte din viață în mijlocul naturii, „cu Dumnezeu și cu singurătățile”, mutându-și oile de la munte la șes, în funcție de anotimp, apoi se întorcea întotdeauna la casa și la familia lui, pentru că „munteanul are rădăcini la locul lui, ca și bradul”. Nechifor plecase toamna, ca de obicei, să cumpere niște oi de la Dorna, dar acum era Sfântu-Andrei și el nu se mai întorsese. După cum socotise Vitoria, bărbatul ei întârziase șaptezeci și trei de zile și acest fapt stârnește neliniște și bănuieli negre nevestei.

Sadoveanu nu face în mod direct un portret fizic, înfățișarea lui Nechifor se alcătuiește din memoria afectivă a Vitoriei, care-și amintește că avea „mustața groasă, adusă a oală”, sprâncenele lăsate și statura „îndesată și spătoasă”. Chipul bărbatului se încheagă în ochii femeii pentru că acesta îi fusese drag din tinerețe și-i „era drag și-acuma, când aveau copii mari cât dânșii”. Legătura spirituală dintre cei doi soți este solidă și eternă, ea se bazează pe „dragostea ei de douăzeci și mai bine de ani”.

Inteligent și ambițios, Nechifor Lipan era știutor de carte și-i plăceau pildele și poveștile cu tâlc, pe care le spunea cu mult farmec pe la petrecerile din sat, animând cu veselia lui toate adunările. Fire comunicativă și pasională, lui Nechifor îi plăceau femeile frumoase, însă nu depășea limitele bunului simț și ale respectării familiei. Această trăsătură reiese din atitudinea Vitoriei de a respinge cu fermitate previziunile babei Maranda, vrăjitoarea satului, că bărbatul ar fi părăsit-o pentru o femeie „cu ochii verzi”.

Nechifor Lipan se conturează și din relatările celor care-l cunoscuseră ca pe un om generos, „nu se uita la parale, numai să aibă toate după gustul lui”, prietenos și sociabil, era „meșter la vorbă”, oier cinstit și mândru, „om vrednic și fudul”. Harnic și priceput, Nechifor își rânduise bine stânele, ciobanii îi ascultau întocmai poruncile, fiind un stăpân autoritar, dar corect și prompt în plata simbriilor. În toate locurile pe unde a întrebat de el, oamenii vorbeau cu prietenie despre omul cu căciulă brumărie și călare pe un cal țintat, ca de un muntean „cinstit, plătindu-și datoriile și iubitor de animale: ș-a hrănit el cu mâna lui un câne pe care-l avea”.

Curajos și încrezător în sine, Nechifor Lipan nu se temea de hoți („avea stăpânire asupra lor”), de aceea nu-i era frică să umble noaptea singur, cântând „din solz, ca să nu-i fie urât”. Vitoria este mândră de soțul ei, „bărbat fără frica răilor”, pentru că avea împotriva lor pistoalele încărcate în desagi.

În romanul „Baltagul”, Mihail Sadoveanu realizează o uniune deplină a sufletelor celor doi soți, care comunică nu numai în timpul vieții, ci mai ales dincolo de moarte, ceea ce a făcut ca să fie considerat un roman de dragoste.

Sadoveanu a pus accentul pe observație, restrângând descrierea și dezvoltând acținea prin construirea unor „caractere puternice, variate sau pitorești”, acesta fiind, probabil, cel mai reușit roman obiectiv inspirat dintr-o baladă populară: „Nicăieri n-a pus Sadoveanu mai multă obiectivitate și mai puțin sentimentalism decât în acest roman [...]. Și nicăieri n-a descris cu mai profund realism schimbarea lumii, năruirea societății patriarhale și idilice prin invazia capitalismului decât în acest roman ce ar fi întemeiat, după vorba lui Călinescu, pe «automatismul vieții pastorale»!” (Nicolae Manolescu – „Sadoveanu sau utopia cărții”).

„Baltagul” de Mihail Sadoveanu
Caracterizarea personajului secundar Gheorghiță Lipan
Romanul „Baltagul” de Mihail Sadoveanu (1880-1961) a apărut în noiembrie 1930 și este un adevărat „poem al naturii și al sufletului omului simplu, o „Mioriță” în dimensiuni mari” (George Călinescu). Versul moto, „Stăpâne, stăpâne, / Mai chiamă și-un câne”, argumentează viziunea mioritică a morții, căreia Sadoveanu îi dă o nouă interpretare, aceea a existenței duale ciclice, succesiunea existențială de la viață la moarte și din nou la viață.

Romanul „Baltagul” a fost scris în numai 17 zile și publicat în 1930, când Mihail Sadoveanu împlinise 50 de ani, fiind primit cu „un ropot de recenzii entuziaste” de către exegeții vremii. Romanul are ca surse de inspirație balade populare de la care Sadoveanu preia idei și motive mitologice românești: „Salga” (setea de împlinire a actului justițiar, de înfăptuire a dreptății ce domină toate faptele eroinei), „Dolca” (ideea profundei legături a omului cu animalul credincios), „Miorița” (tema, motivul, conflictul, discursul epic simplu, concepția asupra morții sunt numai câteva dintre cele mai semnificative elemente ale baladei ce se regăsesc și în roman).

Romanul ilustrează lumea arhaică a satului românesc, sufletul țăranului moldovean ca păstrător al tradițiilor și al specificului național, cu un mod propriu de a gândi, a simți și a reacționa în fața problemelor cruciale ale vieții.

Gheorghiță – fiul lui Nechifor și al Vitoriei Lipan, aflat la începutul romanului la vârsta adolescenței, parcurge, alături de mama lui, un drum al inițierii către formarea lui ca bărbat, „de-acu trebuie să te arăți bărbat. Eu n-am alt sprijin și am nevoie de brațul tău”.

Inteligent, el își cunoaște bine mama, observă toate schimbările care se petrec cu dânsa și, deși sfios și supus, el îi ghicește toate gândurile: „Privi spre maică-sa; o văzu zâmbind și înțelese că i-a dat răspunsul pe care nu-l putea gângăvi în ajun”. Gheorghiță cugetă că „femeile-s mai viclene [...], mai iscusite la vorbă; iar bărbații îs mai proști; însă mai tari de vârtute”.

Deși nu înțelege toate măsurile pe care le ia mama lui privind călătoria, el se supune ascultător hotărârii ei: „M-oi duce, dacă spui; dar e bine să-mi arăți ce și cum, ca să știu ce să fac”.

Inițierea sa începuse încă din copilărie, când se simțea stăpân pe „pârâul cu bulboanele [...], potecile la zmeură și mai sus la afine, când ocolea așa de bună-voie, umblând după turmele ciobanilor. [...] Știa să cheme în amurg ieruncile și căpriorii”. Acum situația este cu totul nouă pentru Gheorghiță, simțea că „a intrat la slujbă grea și la năcaz”, bănuind că „tatu-său Nechifor va fi căzut pe undeva ș-a pierit, ori l-au omorât hoții”.

Devenirea sa ca bărbat se face o dată cu veghea din râpă a osemintelor tatălui său, când se simte înfricoșat și „o neliniște fierbinte i se porni din măruntaie și-l fulgeră în creștet. [...] Sângele și carnea lui Nechifor Lipan se întorceau asupra lui în pași, în zboruri, în chemări”. Un argument ce motivează desăvârșirea formării lui Gheorghiță ca bărbat este scena finală, când îl lovește pe ucigașul tatălui său cu baltagul, împlinind dreptatea: „feciorul mortului simți în el crescând o putere mai mare și mai dreaptă decât a ucigașului. [...] Apoi îl lovi scurt cu muchea baltagului, în frunte”. Gheorghiță își îndeplini astfel datoria de fiu, înfăptuind un act justițiar ca pe un prim pas către maturitate. Gheorghiță parcurge experiența inițiatică și împlinește dreptatea asemenea unui Făt-Frumos din basmele populare.
DOWNLOAD REFERAT
« mai multe referate din Romana

CAUTA REFERAT

TRIMITE REFERAT CERE REFERAT
Referatele si lucrarile oferite de E-referate.ro au scop educativ si orientativ pentru cercetare academica.
Confidentialitatea ta este importanta pentru noi

E-referate.ro utilizeaza fisiere de tip cookie pentru a personaliza si imbunatati experienta ta pe Website-ul nostru. Te informam ca ne-am actualizat termenii si conditiile de utilizare pentru a integra cele mai recente modificari privind protectia persoanelor fizice in ceea ce priveste prelucrarea datelor cu caracter personal. Inainte de a continua navigarea pe Website-ul nostru te rugam sa aloci timpul necesar pentru a citi si intelege continutul Politicii de Cookie. Prin continuarea navigarii pe Website-ul nostru confirmi acceptarea utilizarii fisierelor de tip cookie conform Politicii de Cookie. Nu uita totusi ca poti modifica in orice moment setarile acestor fisiere cookie urmarind instructiunile din Politica de Cookie.


Politica de Cookie
Am inteles