Balada Miorita

2x puncte

categorie: Romana

nota: 9.73

nivel: Gimnaziu

Miorița este deci o baladă păstorescă populară. Pentru că aparține literaturii populare ; nu cunoaștem autorul (are caracter anonim) textul s-a transmis de la o generație la alta prin cuvânt (are caracter oral), la realizarea acestui text contribuie mai mulți membrii ai comunității (caracter colectiv), textul poate fi insoțit de muzică (caracter sincretic).

Tema mioritică circulă[...]
DOWNLOAD REFERAT

Preview referat: Balada Miorita

Miorița este deci o baladă păstorescă populară. Pentru că aparține literaturii populare ; nu cunoaștem autorul (are caracter anonim) textul s-a transmis de la o generație la alta prin cuvânt (are caracter oral), la realizarea acestui text contribuie mai mulți membrii ai comunității (caracter colectiv), textul poate fi insoțit de muzică (caracter sincretic).

Tema mioritică circulă în peste 1400 de variante. Cea mai cunoscută variantă a fost descoperită în Munții Vrancei de Alecu Russo și publicată în 1850 în revista „Bucovina”, apoi inclusă în culegerea „Poezii poporale. Balade (cântece bătrânesti) adunate și îndreptate de Vasile Alecsandri” 1852. Varianta aceasta a fost deci adaptată de poet normelor limbii literare.

Din punct de vedere structural textul este alcătuit din versuri scurte , ce au măsura de 5-6 silabe , rima împerecheată, sau monorimă și ritm trohaic.
Tema baladei este transhumanța care se îmbină cu o adevărata concepție despre viață și moarte .

Balada cuprinde 6 motive fundamentale: motivul transhumanței, motivul complotului, motivul mioarei năzdrăvane, motivul testamentului, motivul alegoriei moarte-nuntă și motivul măicuței bătrâne, structurate în 3 părți.
Prima parte cuprinde primele 2 motive (al transhumanței și al complotului) .
Partea a 2-a corespunde celui de-al treilea motiv (al mioarei năzdrăvane); este realizată prin dialog. Partea a 3-a corespunde celorlalte motive (motivul testamentului, al alegoriei moarte-nuntă și al măicuței bătrâne) este caracterizată de lirism. Cele trei părți sunt legate prin conjuncțiile coordonatoare adversative „dar”, „iar”.

Pentru că balada este o specie a genului epic , naratorul de pers. a III a își prezintă indirect gândurile prin intermediul acțiunii și al personajelor.
O altă caracteristică a genului epic este acțiunea desfășurată în spațiu și timp.
Spațiul acțiunii este prezentat cu ajutorul metaforelor „Pe-un picior de plai /Pe-o gură de rai „. Acestea sugerează frumusețea și liniștea acelui loc .
Timpul acțiunii este plasat toamna, în momentul coborârii turmelor la iernat.
Subiectul este simplu și poate fi povestit în funcție de momentele subiectului. .

În expozițiune ne sunt prezentate locul, timpul și personajele care participă la acțiune. 3 ciobani se coboară cu oile de la munte pentru iernat . Aceștia aparțin unor zone geografice diferite: „Unu-i moldovean/ Unu-i ungurean/ Și unui vrâncean”.

Intriga este declanșată de dorința celor 2 ciobani (cel ungurean și cel vrâncean) de a-l omorî pe cel moldovean, pentru că acesta are o situaie financiară mai bună: „Vor să mi-l omoare / Că-i mai ortoman/ Ș-are oi mai multe/ Mândre și cornute/Și cai învățați/ Și câini mai bărbați”
Desfășurarea acțiunii începe cu surprinderea comportamentului ciudat al mioarei „De trei zile-ncoace/ Gura nu-ți mai tace/ Ori iarba nu-ți place / Ori ești bolnăvioară/ Drăguță mioară? Oița personificată îi mărturisește ciobanului complotul și îl sfătuiește să-și ia măsurile de apărare „Dragule bace / Dă-ți oile ncoace/ La negru zăvor/ Că-i iarbă de noi/ Și umbră de voi/ Stăpâne, stăpâne/ Îți cheamă ș-un câine / Cel mai bărbătesc/ Și cel mai frățesc”. Din acest dialog reiese afecțiunea dintre cioban și mioară, reciprocitatea sentimentelor, exprimate cu ajutorul dativului etic „vor să mi-l omoare”, a diminutivelor „mioriță”, „drăguță” și a vocativului „stăpâne, stăpâne”. Momentul ales de cei doi ciobani pentru a-l ucide pe baciul moldovean este „apusul soarelui”

Deși moartea este ipotetică, ciobănașul își exprimă ultimele dorințe în fața morții: împlinirea ritualului înmormântării chiar de posibili săi asasini. Locul îmormântării este în „strunga de oi”, în dosul stânii pentru a rămâne astfel, și după moarte alături de oile și de câini săi. Dorește să i se așeze la cap fluierele dragi; (însenm tradițional al meseriei) fluierasul de fag, „fluierașul de os”, și „fluierașul de soc”, care sunt capabile să transmită diferite sări și sentimente. Dramatismul este astfel prezentat gradat. „Lacrimile de sânge”ale oierului înlocuiesc bocetul tradițional și arată durerea imensă a oilor dar și a ciobanului ce părăsește viața.

Tânărul păstor vrea ca mioara năzdrăvană să ascundă mioarelor moartea sa, pe care să le-o înfățișeze ca pe o nuntă de proporții cosmice ( acest episod constituie punctul culminant). Versul „să le spui curat” introduce această deformare a adevărului pentru că moartea este înlocuită prin nuntă cu ajutorul alegoriei. Nunta este imaginată într-un cadru feeric, cu personaje aparținând naturii terestre și cosmosului: soarele, luna , brazii, păltinașii, munții, păsările , stelele. Versurile „Că la nunta mea/ A căzut o stea”sunt asociate în concepția populară cu dispariția unei ființe . Moartea este văzută ca o contopire cu natura. La baza acestei alegorii stă concepția populară conform căreia tinerilor necăsătoriți li se face o înmormântare sub forma unei nunți simbolice. Ciobănașul presupune că va fi căutat de mama sa pe care ne-o prezintă ca fiind „bătrână” și „cu brâul de lână”.

Acest detaliu vestimentar trimite la lumea oierilor . Ea este surprinsă într-o chinuitoare căutare „Din ochi lăcrimând/ Pe câmp alergând/ Pe toți întrebând/ Și la toți zicând” care arată puternica dragoste maternă. Zbuciumul mamei este sugerat cu ajutorul verbelor la gerunziu. Apare acum portretul fizic al ciobanului, văzut prin ochii mamei sale . Tânărul devine astfel un model de frumusețe fizică ce dublează frumusețea lui morală „Mândru ciobănel/Tras printr-un inel/Fețișoara lui /Spuma laptelui/Mustăcioara lui/ Spicul grâului, Perișorul lui/ pana corbului.
Deznodământul lipsește , lăsând loc interpretărilor .

Atitudinea ciobanului în fața morții reprezintă partea lirico-dramatică, a baladei . Miorița este deci o îmbinare a genurilor literare . Narațiunea se îmbină cu dialogul, monologul și descrierea .
Personajele sunt cei trei ciobănași, mioara năzdrăvană, măicuța bătrână.

Ciobănașul moldovean este personajul principal, pozitiv al baladei Miorița . El este harnic, priceput , își iubește meseria , este atașat de mioarele și de câinii săi credincioși; se gândește la soarta celor apropiați (mioare și mamă) pe care nu vrea să-i îndurereze . El este o îmbinare de frumusețe fizică și morală. În prezentarea acestuia caracterizarea directă făcută de narator „i ortoman sau de măicuța bătrână „mândru ciobănel/, tras printr-un inel? se îmbină cu caracterizarea indirectă.
Miorița este echivalentul animalului năzdrăvan din basme și are în text rolul de prieten, confesor și executor testamentar.
DOWNLOAD REFERAT
« mai multe referate din Romana

CAUTA REFERAT

TRIMITE REFERAT CERE REFERAT
Referatele si lucrarile oferite de E-referate.ro au scop educativ si orientativ pentru cercetare academica.
Confidentialitatea ta este importanta pentru noi

E-referate.ro utilizeaza fisiere de tip cookie pentru a personaliza si imbunatati experienta ta pe Website-ul nostru. Te informam ca ne-am actualizat termenii si conditiile de utilizare pentru a integra cele mai recente modificari privind protectia persoanelor fizice in ceea ce priveste prelucrarea datelor cu caracter personal. Inainte de a continua navigarea pe Website-ul nostru te rugam sa aloci timpul necesar pentru a citi si intelege continutul Politicii de Cookie. Prin continuarea navigarii pe Website-ul nostru confirmi acceptarea utilizarii fisierelor de tip cookie conform Politicii de Cookie. Nu uita totusi ca poti modifica in orice moment setarile acestor fisiere cookie urmarind instructiunile din Politica de Cookie.


Politica de Cookie
Am inteles