Atestat - Nunta din Cana Galileii

5x puncte

categorie: Religie

nota: 9.52

nivel: Liceu

Când părinții trupești nu împiedică cu nimic, nici nu se pun de-a curmezișul vreunuia din lucrurile cele după Dumnezeu, suntem datori și este de neapărată trebuință să-i ascultăm. Iar a nu face aceasta este primejdie mare. Dar când cer ceva nepotrivit și împiedică ceva din cele duhov?nicești, nu trebuie să-i ascultăm nicidecum.

Pentru aceea i-a și răspuns aici astfel, după cum a făc[...]
DOWNLOAD REFERAT

Preview referat: Atestat - Nunta din Cana Galileii

Când părinții trupești nu împiedică cu nimic, nici nu se pun de-a curmezișul vreunuia din lucrurile cele după Dumnezeu, suntem datori și este de neapărată trebuință să-i ascultăm. Iar a nu face aceasta este primejdie mare. Dar când cer ceva nepotrivit și împiedică ceva din cele duhov?nicești, nu trebuie să-i ascultăm nicidecum.

Pentru aceea i-a și răspuns aici astfel, după cum a făcut-o și în altă împre?jurare, când a zis: „Cine este mama Mea și frații Mei?” (Mt 12, 48). Căci [frații Săi] nicidecum nu aveau despre El părerea care trebuia. Dar fiindcă ea L-a născut, s-a socotit pe sine îndreptățită, după obișnuința maicilor, ca să-I poruncească toate, când ar fi trebuit să-L cinstească și să I se închine ca Stăpânului [a toate]. De aceea i-a răspuns atunci așa [Mamei Sale].

Gândește-te cum S-a simțit când tot poporul și gloatele stăteau în jurul Lui și mulțime de ascultători îl sorbeau, când le punea înainte învățătura Sa, iar Mama Sa, venind în văzul tuturor, L-a întrerupt din cuvântare ca să vorbească cu ea. Ba nici înăuntru nu a voit să vină, ci El să Se ducă afară, ca să vorbească singur numai cu ea.

De aceea a și zis: „Cine sunt mama Mea și frații Mei?” Nu ca să o ocărască și să se înalțe mai presus de cea care L-a născut. Departe de El aceasta! Ci fiindcă era de folos să n-o lase să gândească despre El cele mai de jos, ci cele mai înalte. Căci dacă Se îngrijea de ceilalți și făcea toate ca să le pună în inimă părerea dreaptă despre Sine, cu mult mai mult făcea aceasta pentru Mama Sa.
Și fiindcă era firesc ca nici dacă L-ar fi ascultat să nu fi vrut să se lase convinsă de Fiul ei - socotind că i se cuvine în tot locul întâietatea, deoarece îi era mamă - de aceea a răspuns astfel celor care i-au spus [că este așteptat afară]. Că nu ar fi putut s-o suie altfel de la o părere smerită despre El la una înaltă, dacă ea ar fi așteptat totdeauna să i se dea cinste de către Fiul său și nu ar fi venit [vreodată] la El ca la Stăpânul tuturor.

Și aici, pentru aceeași pricină îi spune: „Ce este Mie și ție, femeie?” Dar nu mai puțin și din altă pricină de neapărată trebuință! Care anume? Ca nu cumva să fie vreo bănuială [după aceea] asupra minunilor săvârșite. Fiindcă ar fi trebuit să fie rugat de cei ce aveau nevoie [de vin] și nu de Mama Sa. Cum așa? Păi cele ce se fac din rugămintea alor tăi, chiar dacă sunt lucruri mari, adesea le par celor ce privesc mai dinainte ticluite. Dar când înșiși cei ce au nevoie se roagă, minunea iese de sub orice bănuială, iar lauda este curată și folosul mare.

Căci și un medic, chiar dacă ar fi foarte priceput, intrând într-o bolniță cu mulți bolnavi, dacă nu ar asculta nimic de la cei neputincioși, nici de la cei ce le-au venit în vizită, ci ar mângâia-o doar pe mama sa, va fi bănuit și disprețuit de cei bolnavi și nimeni, nici dintre cei ce zac în pat, nici dintre cei ce sunt lângă ei, nu va crede că este în stare să facă ceva bun și vrednic de uimire. Pentru aceea a și certat-o atunci, zicându-i: „Ce este Mie și ție, femeie?”

Și așa, a învățat-o să nu mai facă asemenea lucruri în viitor. Căci dacă Se îngrijea până și de cinstea Maicii Sale, cu atât mai mult Se îngrijea de mântuirea sufletului și de binefacerea cea pentru cei mulți, pentru care a și îmbrăcat trup. Nu ca să Se dea mai presus de Maica Sa a zis aceste cuvinte, ci rânduind multă purtare de grijă pentru ea și ca să pregătească cu vrednicia cuvenită minunile ce le va face.

Iar că o cinstea foarte, chiar dacă n-ar reieși din alte [împrejurări], însuși faptul că a certat-o dă mai cu seamă mărturie îndestulătoare. Căci prin faptul că i-a atras luarea-aminte a arătat că se sfia foarte tare de ea. Cum și în ce fel, vă vom spune în cele ce urmează. Ia gândește-te la femeia care a zis: „Fericit e pântecele care Te-a purtat și sânii la care ai supt” (Le 11, 27), iar El i-a răspuns: „Așa este, dar fericiți cei ce fac voia Tatălui Meu”. Socotește că în același scop au fost spuse [de El] și acele cuvinte. Căci [un astfel de] răspuns nu era al unuia care își respinge mama, ci al unuia care arată că nu ar fi ajutat-o cu nimic [acele vorbe de laudă], dacă ea nu ar fi fost foarte bună și credincioasă .

Și dacă nu îi ajuta cu nimic Mariei să-L nască pe Hristos, dacă nu ar fi avut și suflet virtuos, cu cât mai mult pe noi nu ne va putea ajuta cu nimic faptul că avem tată sau mamă sau copil virtuos, dacă suntem departe de virtutea aceluia.

„Căci fratele - zice David - nu izbăvește; oare va izbăvi omul?” (Ps 48, 7). In nimic altceva - după harul lui Dumnezeu - nu trebuie să avem nădejdea mântuirii, decât numai în faptele proprii. Căci dacă singur faptul în sine [de a-L naște trupește pe Hristos] ar fi fost de vreun folos Fecioarei, ar fi fost de folos și iudeilor - căci Hristos era după trup din neamul lor -, ar fi fost de folos și orașului în care S-a născut, ar fi fost de folos și fraților Săi.

Dar câtă vreme au fost cu negrijă față de ei înșiși, nu le-a fost de nici un folos înrudirea cu Hristos, ci și ei erau osândiți împreună cu restul lumii și atunci [numai] au fost admirați, când au strălucit cu fapta lor cea bună. Iar orașul a căzut și a ars și nu a avut nici un câștig din aceasta . Au pierit în chip jalnic și rudele după trup, neavând nici un câștig pentru mântuire, din aceea că erau rude după trup, de vreme ce nu aveau și apropierea de virtutea Lui. însă mai mari decât toți aceștia s-au arătat apostolii, fiindcă au îmbrățișat apropierea de El printr-un mod de viețuire adevărat și plin de râvnă, prin aceea că s-au supus [cu totul] Lui.

Să învățăm și noi, dar, de aici că avem nevoie în tot locul de credință și de viețuire luminoasă și strălucitoare [în vir?tute]. Căci numai acest lucru ne poate mântui. Fiindcă și rudele Lui, câtăva vreme, au fost foarte cinstite pretutindeni, dar noi nu le mai știm nici măcar numele, pe când viața și numele apostolilor sunt lăudate în tot locul.
DOWNLOAD REFERAT
« mai multe referate din Religie

CAUTA REFERAT

TRIMITE REFERAT CERE REFERAT
Referatele si lucrarile oferite de E-referate.ro au scop educativ si orientativ pentru cercetare academica.
Confidentialitatea ta este importanta pentru noi

E-referate.ro utilizeaza fisiere de tip cookie pentru a personaliza si imbunatati experienta ta pe Website-ul nostru. Te informam ca ne-am actualizat termenii si conditiile de utilizare pentru a integra cele mai recente modificari privind protectia persoanelor fizice in ceea ce priveste prelucrarea datelor cu caracter personal. Inainte de a continua navigarea pe Website-ul nostru te rugam sa aloci timpul necesar pentru a citi si intelege continutul Politicii de Cookie. Prin continuarea navigarii pe Website-ul nostru confirmi acceptarea utilizarii fisierelor de tip cookie conform Politicii de Cookie. Nu uita totusi ca poti modifica in orice moment setarile acestor fisiere cookie urmarind instructiunile din Politica de Cookie.


Politica de Cookie
Am inteles