Atentia

5x puncte

categorie: Psihologie

nota: 9.29

nivel: Liceu

     Este foarte greu de dat o definitie exacta a ceea ce numim noi atentie.

     În literatura de specialitate gasim numeroase definitii ale atentiei din care reiese ca a fi atent înseamna într-un fel a te închide fata de lumea exterioara, spre a te focaliza asupra a ceea ce te intereseaza.

     Def: Atentia este un act de selectare psihica activa prin care se re[...]
DOWNLOAD REFERAT

Preview referat: Atentia

     Este foarte greu de dat o definitie exacta a ceea ce numim noi atentie.

     În literatura de specialitate gasim numeroase definitii ale atentiei din care reiese ca a fi atent înseamna într-un fel a te închide fata de lumea exterioara, spre a te focaliza asupra a ceea ce te intereseaza.

     Def: Atentia este un act de selectare psihica activa prin care se realizeaza semnificatia, importanta si ierarhizarea unor evenimente, obiecte si fenomene care ne influenteaza existenta (acordam atentie lucrurilor care ne intereseaza si o mentinem prin scopul urmarit).

     Def: Este procesul psihic de orientare selectiva, de concentrare a energiei psihonervoase asupra unor obiecte, însusiri sau procese, menite sa conduca la sporirea eficientei activitatii psihice, cu deosebire a proceselor cognitive.

     Unii autori însa pun sub semnul întrebarii aceste definitii ale atentiei sub aspectul ei selectiv, ca focalizare asupra unei activitati particulare în detrimentul celorlalte, considerând ca atentia este un concept multidimensional.

     Cea mai importanta caracteristica a atentiei este, în mod incontestabil în opinia tuturor specialistilor selectivitatea. Daca un fapt, o idee, un stimul verbal prezinta interes pentru o persoana, genereaza trairi afective, aceste stari motivational-afective vor orienta si sustine atentia cu usurinta si pe perioade lungi de timp. Orientarea atentiei spre anumiti stimuli este concomitenta cu inhibarea altor stimuli, realizându-se astfel un fenomen de filtraj senzorial si de organizare, de autoreglare a energiei psihonervoase.

     Suntem "bombardati" de milioane de stimuli si totusi, doar unii ne atrag atentia si anume aceia care au legatura cu cele trei întrebari fundamentale din viata noastra, cei care ne agreseaza securiatea, cei care ne stimuleaza sexul sau cei care fac parte din dialogul nostru cu Eternitatea. Dar exista si stimuli neconstienti care ne atrag atentia involuntar. Întrebarea care se pune este urmatoarea "Care dintre aceste stimuli ne vor atrage atentia ?". Raspunsul se poate da cu ajutorul principiului dominatiei lui Uhtonski, care spune ca, daca sunt mai multi stimuli cel mai puternic va focaliza atentia noastra.

     Deci atentia asigura o functie de selectie: printre stimulii care ne "bombardeaza" organismul, unii beneficieaza de un tratament prioritar, care se traduce printr-o facilitare a perceptiei lor, de alegerea si de producerea unor raspunsuri adecvate, altii sunt partial sau total ignorati.







     Atentia este un atribut al celorlalte procese psihice. Daca se asociaza cu perceptia, atunci aceasta va fi mai clara, precisa si completa. Daca se asociaza cu memoria, atunci aceasta va fi mai bogata, fidela, trainica. Daca se asociaza cu gândirea si imaginatia, atunci acestea vor fi mai eficiente, profunde si creatoare.

     Atentia este necesara , este o conditie a reflectarii constiente eficiente, este un proces psihic, dar si un proces de cunoastere.

     Daca inteligenta este considerata o functie psihica complexa care asigura într-o forma superioara adaptarea între organism si mediu, atentia este un factor activ al investigarii mediului înconjurator, cu efecte favorabile asupra activitatii de cunoastere.





      CARACTERISTICILE SAU CALITATILE ATENTIEI:

     Însusirile pozitive ale atentiei care faciliteaza desfasurarea optimala aactivitatii sunt:

     " STABILITATEA ATENTIEI:

     Înseamna mentinerea un timp mai lung a orientarii si concentrarii psihonervoase asupra aceluiasi fapt sau aceleiasi activitati. E influentata de proprietatile stimulului, de complexitatea si natura activitatii si nu în ultimul rând de motivatia subiectului. Un obiect cu structura simpla si nemiscat ne retine atentia foarte putin timp.

     " CONCENTRAREA (INTENSITATEA) ATENTIEI:

     Înseamna mobilizarea intereselor si eforturilor îmntr-o anumita directie în functie de semnificatiile stimulilor, paralel cu inhibarea actiunii unor factori perturbatori.

     Gradul de concentrare e dependent de multi factori dintre care amintim: interesul subiectului pentru acea activitate si rezistenta lui la factorii perturbatori. Se poate masura prin rezistenta la factori perturbatori, în special la zgomot.

     " VOLUMUL ATENTIEI:

     Adica cantitatea de date ce pot fi cuprinse simultan în planul reflectarii constiente este limitat. Volumul mediu este de 5-7 elemente.

     " FLEXIBILITATEA SAU MOBILITATEA ATENTIEI:

     Înseamna capaciatea subiectului de a deplasa atentia de la un obiect la altul în intervale cât mai scurte de timp. Pragul minim de deplasare potrivit cercetarilor este de o sesime de secunda.

     " DISTRIBUTIVITATEA ATENTIEI:

     Este proprietatea care vizeaza amplitudinea unghiului de cuprindere simultana în planul constiintei clare a unei diversitati de fapte , procese, manifestari. Adica capacitatea de a sesiza simultan întelesul mai multor surse de informatii. S-a constatat faptul ca distributia e totusi posibila când miscarile sunt puternic automatizate si informatiile foarte familiare. De exemplu pilotul de avion care este atent la o multime de lucruri în acelasi timp: el urmareste linia orizontului, cadranele, asculta informatia din casti etc.)









     2. ATENTIA SI MECANISMUL EI NEUROFIZIOLOGIC



     Orientarea activitatii psihonervoase, caracterul selectiv al reflectarii sunt rezultatul formarii în scoarta cerebrala a unei zone de excitabilitate optima. Din aceasta cauza obiectele si fenomenele aflate în centrul atentiei sunt reflectate cu o deosebita precizie si acuratete. S-au analizat si fenomenele vasomotorii în timpul desfasurarii atentiei concentrate de mare intensitate si s-a constatat un nivel crescut al activitatii cerebrale (modificari respiratorii, cardiace si motorii).

     Principala formatiune implicata în realizarea atentiei este sistemul reticulat. Formatiunea reticulata pregateste cortexul si caile senzoriale pentru a raspunde adecvat la un stimul. Relatiile dintre formatiunea reticulata si cortex au fost modelate de Sokolov (1963), pentru a explica reflexul de orientare. Reflexul de orientare este un conglomerat de modificari neurofiziologice si comportamentale, care apar când organismul este confruntat cu un stimul nou si semnificativ din punct de vedere motivasional. Aceasta mobilizare are componente sonato-motrice (reflexul pupilar sau în cazul perceperii stimulilor auditivi întoarcerea capului spre sursa sonora), componente vegetative (modificari ale pulsului, respiratorii, reactii cardiace: vaso-dilatatie la cap si

vaso-constrictie la extremitati), componente senzoriale (are loc o crestere a sensibilitatii analizatorilor), componente electro-encefalografice, componente biochimice, atât la nivel celular cât si la nivel cortical.

     Pe plan cortical vorbim despre excitatie si inhibitie, iradiere, concentrare, inductie reciproca, activitate biochimica a celulei.

     De fapt întregul organism participa la realizarea atentiei.





     3. FORMELE ATENTIEI



     Clasificarea atentiei este foarte vasta si se poate face dupa numeraose criterii. Cea mai uzuala clasificare este dupa natura reglajului. Astfel distingem atentia involuntara si atentia voluntara.

     Atentia involuntara este declansata de stimuli interni si externi si consta în orientarea, concentrarea neintentionata, declansata spontan si fara efort voluntar. Atentia involuntara poate fi atrasa de mediul exterior, ca urmare a organizarii particulare a câmpului perceptiv în care apare un obiect detasat din ansamblu. Aceasta forma a atentiei o întalnim si la animale. Exista câteva calitati ale stimulilor care pot provoca, pot capta atentia involuntara: intensitatea stimulilor, contrastul, noutatea, aparitia sau disparitia brusca, complexitatea, proprietatea stimulilor de a se adapta interesului etc. Este în general de scurta durata mentinându-se atâta vreme cât dureaza actiunea stimulilor care o provoaca.

     Atentia voluntara se caracterizeaza prin prezenta intentiei de a fi atent si a efortului voluntar de a-l mentine. Deci aceasta forma de atentie depinde în mare masura de individ si de motivatiile sale. Fiind autoreglata în mod constient atentia voluntara este superioara atât prin mecanismele verbale de producere, cât si prin implicatiile ei pentru activitatea omului. Autoreglajul voluntar se realizeaza prin orientarea intentionata spre obiectul atentiei, selectivitate în functie de scop si cresterea efortului psihic. Atentia voluntara este esentiala pentru desfasurarea activitatii, dar datorita consumului energetic sporit, a interventiei oboselii se poate mentine pe o perioada relativ scurta de timp.

     Mobilizarea si concentrarea atentiei voluntare se poate mentine cu ajutorul cuvântului care mareste valoarea semnalizarii unor stimuli, cuvântul orienteaza atentia.

     Aceste doua forme ale atentiei sunt conexate între ele, existând grade de trecere a uneia în cealalta. De exemplu învatarea începe cu atentia voluntara, apoi apare interesul, placerea de a învata, atentia treptat devenind involuntara.

     Atentia habituala sau postvoluntara este o forma superioara de manifestare a atentiei, fiind o atentie specializata, bazata pe obisniunte si se formeaza prin educatie, pentru ca atentia se poate educa.

     Psihologul francez Theodule Ribot deosebeste doua tipuri de atentie, cu totul distincte una de alta, dar care în mare corespund celor doua forme ale atentiei mai sus amintite, si anume atentia involuntara si cea voluntara. Acestea sunt: atentia spontana (naturala) si atentia voluntara (artificiala). Cea dintâi forma , neglijata de majoritatea psihologilor, este forma naturala, primitiva, veritabila a atentiei. Cea de-a doua este un rezultat al educatiei, al antrenamentului.

     Th. Ribot sustine ca atentia spontana este singura care exista atât timp cât educatia nu intra în actiune. Atentia este un dar al naturii, repartizata inegal de la un individ la altul. Puternica sau slaba, are drept cauza starile afective.

     Omul nu da atentie în mod spontan, decât lucrurilor care îl intereseaza, îl ating, îi produc o stare placuta, neplacuta ori mixta. Natura atentiei spontane la o persoana releva caracterul acesteia sau cel putin tendintele sale fundamentale. Ne arata daca avem de-a face cu un spirit frivol, banal, marginit, deschis, profund. Ribot da exemplul unei portarese care în mod spontan da atentie bârfelor; pictorul este atras de un frumos rasarit de soare; geologului îi atrag atentia niste roci, în care omul obisnuit nu vede decât niste pietre.

     Atentia voluntara sau artificiala în opinia lui Th. Ribot este un produs al trebuintei, aparut odata cu progresul civilizatiei, artei, al educatiei, al antrenamentului. Îsi gaseste conditiile de existenta în atentia spontana. Atentia voluntara s-a nascut sub presiunea trebuintei si odata cu progresul inteligentei. Ea este un aparat de perfectionare si un produs al civilizatiei.

     Subliniind faptul ca atentia voluntara este rezultatul educatiei, Ribot propune ca mijloc de formare trei directii: prima, în care educatorul, profesor si parinte, se bazeaza pe sentimente (teama sau tandrete si simpatie, curiozitate, interes si atractie fata de recompensa); cea de-a doua se refera la ambitie, interes practic si datorie, iar cea de-a treia se refera la faptul ca atentia se dezvolta si se întretine prin deprinderi si exercitiu impus.

     Dupa locul obiectului aflat în centrul atentiei, atentia poate fi externa si interioara. Vorbim de atentie externa atunci când obiectul atentiei este exterior subiectului si de atentia interioara în cazul în care obiectul atentiei se afla în planul constiintei, al vietii psihice. Atentia interioara este strâns legata de notiunea de privire interioara, care de fapt înseamna o serie de imagini conexe care muta atentia noastra în planul constiintei, o serie de amintiri. Iar cel care ne trezeste aceste amintiri este reflexul cu catena lunga.





     4. DISTRAGEREA ATENTIEI



     Distragerea atentiei este opusul concentrarii. Distragerea atentiei este rezultatul actiunii diferitelor stimuli, care determina interesele persoanei într-o alta directie, de exemplu: aparitia si instalarea oboselii, diminuarea interesului si aparitiei plictiselii etc.

     Distragerea atentiei se mai poate întâmpla si în cazul reactualizarii de catre un stimul direct, a unor interese legate de cele trei capitole ale vietii.

     Problema atentiei a facat obiectul unor cercetari în laboratoarele de psihologie experimentala deoarece este un proces psihic relativ usor de masurat.

     Au fost elaborate importante studii si cercetari stiintifice pentru a fi identificati factorii care intervin în scaderea vigilentei concentratiei si în descoperirea mijloacelor ce pot întretine atentia concentrata la un nivel cât mai înalt. Rezultatele au aratat ca mai ales în cazul unor operatii monotone, atentia scade rapid, dincolo de o durata de 20 de minute se instaleaza oboseala.

     S-a constatat ca starile afective au un rol important în stabilirea atentiei si ca ea este un act adaptiv ce poate fi dezvoltat prin procedeul de învatare. De asemenea, interesul este tendinta de a da atentie unor obiecte, persoane sau situatii, de care suntem atrasi si în care gasim satisfactii. Tot el stimuleaza dorinta de a continua o experienta începuta, în timp ce aversiunea duce la abandonare si respingere.

     Cercetarile psihologice experimentale analizeaza, pe lânga stabilitatea atentiei, si fenomenele de distragere, distributie si comutare a acesteia. Pentru a întelege capacitatea de mentinere a atentiei în conditii perturbatoare, (zgomot, surse de lumina, monotonie, oboseala, stari emotionale etc.), trebuie sa stim ca orice act de atentie consta în forma unei dominante prin concentrarea excitatiei într-un anumit focar si inhibarii altor centri subdominanti.

     Astfel, daca în timpul desfasurarii unei activitati unilaterale, monotone, procesele mobilizatoare se sting, un excitant colateral le poate dezhiba, periodic intensificând concentrarea atentiei. De aici recomandarea psihologilor ca în anumite situatii sa nu se lucreze în liniste absoluta: o muzica în surdina melodioasa (stimulent complementar) nu stânjeneste munca, ci o favorizeaza. Dar stimulii complementari puternici sunt inhibitori si perturbatori în mentinerea atentiei, ei reduc energia activitatii dominante si determina aparitia unei noi reactii de orientare , a unei noi dominante (muzica puternica, stridenta, însotita de un text care ne antreneaza emotional distrage atentia).

      Gradul de distragere a atentiei depinde de motivatia, de interesul pe care îl avem pentru activitatea desfasurata si de noutatea si varietatea acesteia.

     Atentia concentrata poate fi mentinuta si în cazul în care activitatea este automatizata, deprinderile sunt bine consolidate sau când suntem obisnuiti, adaptati sa lucram în prezenta unor excitanti perturbatori specifici locului de munca.







     6. STARILE MORBIDE ALE ATENTIEI



      Vom încerca sa stabilim cazurile patologice ale atentiei sau asa numitele stari morbide ale atentiei.

     Numim "distrati", oamenii a caror inteligenta este incapabila sa se fixeze într-un mod cât de cât stabil, oameni care trec fara încetare de la o idee la alta, care sunt la cheremul schimbarilor celor mai fugitive ale dispozitiei lor sau ale evenimentelor celor mai insignificante din ambianta. Este o stare perpetua de mobilitate si împrastiere, aflata la antipodul atentiei. Termenul de "distractie" se aplica însa si unor cazuri cu totul diferite. Oamenii absorbiti de o idee sunt distrasi. Par incapabili de atentie tocmai pentru ca sunt extrem de atenti. Exista exemple de savanti celebri prin distractia lor.

     Cazurile patologice ale atentiei se indreapta în doua directii: hipertrofia atentiei, adica predominarea absoluta a unei stari sau a unui grup de stari, care devine stabila, neputând fi expulzata din constiinta si atrofia atentiei când atentia nu se poate mentine si uneori nici constitui.

     Exista si o a treia varianta, aceea a indivizilor cu infirmitati congenitale. La idioti, imbecili, dementi, formele atentiei nu se constituie sau apar doar sporadic.

     În prima categorie, hipertrofia atentiei, includem ideile fixe.

     S-a întâmplat oricui sa fie urmarit de o arie muzicala sau de o fraza care revine fara un motiv anume. La orice om sanatos exista aproape întotdeauna o idee dominanta, care îi regleaza conduita: placerea, banul, ambitia, mântuirea sufletului etc. Aceasta idee fixa care dureaza toata viata, cu exceptia cazului în care este substituita de o alta, se transforma în final într-o pasiune fixa. Transformara atentiei spontane într-o idee fixa, in mod hotarât patologica, este pe cât se poate de clara la ipohondri. Th. Ribot imparte ideile fixe in trei categorii:

     " ideile fixe simple, de natura pur intelectuala, care ramân cel mai adesea închise în constiinta sau care se manifesta prin acte insignificante.

     " ideile fixe acompaniate de emotii, cum sunt groaza si angoasa (agorafobia, nebunia indoielii etc.)

     " ideile fixe cu forma impulsiva, tendinte irezistibile, care se manifesta prin acte de violenta sau criminale (furt, omucidere, sinucidere).

     Ideile fixe apar la cei cu o constitutie nevropatica. Aceasta poate fi ereditara (cazurile cele mai dese) sau consecinta a vietii cotidiene (oboseala fizica, intelectuala, emotii, pasiuni, excese de orice natura).

     Ribot defineste si extazul ca fiind idee fixa, forma cronica de hipertrofie a atentiei.

      La polul opus se afla mania. În manie se regasesc toate conditiile contrare starii de atentie. Nu exista nici concentrare, nici adaptare, nici durata. Avem de-a face cu triumful automatismului cerebral, lasat în voie. În consecinta, la maniaci se manifesta, spre exemplu, uneori, o exaltare extrema a memoriei: pot recita poeme lungi, de mult uitate.













     7. ATENTIA- PROCES FUNDAMENTAL ÎNTR-O ÎNVATARE ELEMENTARA





     În orice act de învatare intervine de fapt întreg psihismul, dar daca în anumite momente domina un proces, într-o alta faza intervine mai evident altul. Într-un act de cunoastere elementara se distinge îndeosebi rolul atentiei, perceptiei si memoriei.

     Nu poate exista un act de cunoastere eficienta fara o focalizare a constiintei elevului, fara câstigarea atentiei sale. Atentia realizeaza o optimizare a cunoasterii: ea selecteaza o anumita portiune din câmpul perceptiv, intensificând impresia, asigurându-i si mai multa claritate.Atentia concentrata implica si rapiditatea sesizarii unui eveniment asteptat. Este puternic influentat de motivatie, de starile afective si este însotit de caracteristici bine cunoscute ale posturii si mimicii.

     Cele trei forme principale ale atentiei (involuntara, voluntara si postvoluntara) sunt absolut necesare în procesul învatarii sistematice. Ca exemplu amintim copilul, care este obligat sa faca exercitii la un anumit instrument muyical, are nevoie de vointa la început, dar treptat, muyica îl va atrage si nu va mai cere efort voluntar. Astfell atentia voluntara se transforma în atentie postvoluntara.

     Din punct de vedere al desfasurarii si organizarii procesului didactic sunt importante conditiile care favorizeaza concentrarea involuntara a atentiei. Conditiile externe sunt:

     Noutatea obiectelor, fenomenelor, situatiilor le atrage elevilor imediat atentia. Deci numai daca avem certitudinea unui aspect important, dar de obicei nesesizat, are rost sa expunem ceva familiar copiilor.

     Intensitatea stimulilor de asemenea este foarta importanta. O lumina, un sunet puternic trezesc atentia, obiectele mari sunt observate mai repede decât cele mici, si mai ales culorile vii, tinând desigur cont de realitate si de contrast.

     Miscarea, schimbarea, variatia atrag usor atentia. De exemplu filmul este mai interesant si util decât preyentarea unor imagini statice cu ajutorul unor planse sau fotografii.

     Dintre factorii interni cel mai important este interesul. Cultivarea interesului elevilor este una dintre sarcinile principale ale scolii, ele influentând puternic viata psihica.
DOWNLOAD REFERAT
« mai multe referate din Psihologie

CAUTA REFERAT

TRIMITE REFERAT CERE REFERAT

Nu ai gasit ce cautai? Incearca atunci pe

Click aici
Referatele si lucrarile oferite de E-referate.ro au scop educativ si orientativ pentru cercetare academica.