Astm bronsic - Volumul expirator maxim pe secunda si Capacitatea virala

3x puncte

categorie: Medicina

nota: 7.57

nivel: Facultate

Examen fizic General: tahipnee, tahicardie, contracția musculaturii respiratorii accesorii, cianoză, puls paradoxal (folosirea musculaturii accesorii și pulsul paradoxal sunt corelate cu severitatea obstrucției). Pulmonar: dacă se ventilează suficient, simetria murmurului vezicular, wheezing, prelungirea expirului, hiperinflațic. Cardiac: semne de ICC. ORL/tegu-mente: semne de afecțiuni alergice n[...]
DOWNLOAD REFERAT

Preview referat: Astm bronsic - Volumul expirator maxim pe secunda si Capacitatea virala

Examen fizic General: tahipnee, tahicardie, contracția musculaturii respiratorii accesorii, cianoză, puls paradoxal (folosirea musculaturii accesorii și pulsul paradoxal sunt corelate cu severitatea obstrucției). Pulmonar: dacă se ventilează suficient, simetria murmurului vezicular, wheezing, prelungirea expirului, hiperinflațic. Cardiac: semne de ICC. ORL/tegu-mente: semne de afecțiuni alergice nazale, sinusale sau cutanate.

Investigații paraclinice. Deși testele funcționale pulmonare (TFP) nu pot stabili diagnosticul, ele sunt foarte utile în estimarea severității obstrucției căilor aeriene și în urmărirea răspunsului la tratament, atât în astmul cronic, cât și în crizele acute.

Capacitatea vitală forțată (CVF), VEMS (FEV,), debitul expirator maxim la jumătatea expirului (MMEFR - „maximum midexpiratory flow rate") și debitul expirator de vârf (PEFR - „peak expiratory flow rate"), VEMS/CVF sunt scăzute; VR și CPT sunt crescute în cursul episoadelor de obstrucție; DLCO de obicei normal sau ușor crescut. Reducerea VEMS la < 25% din valoarea prognozată sau la < 0,75 l după administrarea unui bronhodilatator indică o formă severă de boală.

Uneori există eozinofilie. IgE pot fi ușor crescute; creșterea importantă a IgE este sugestivă pentru aspergiloza alergică bronhopulmonară (AABP). Examenul sputei: eozinofilie, spirale Curschmann (mulaje ale căilor aeriene mici), cristale Charcot-Leyden; prezența unui număr mare de neutrofile sugerează infecția bronșică.

Gazele sanguine arteriale: indică constant hipoxemie în cursul crizelor; de obicei sunt prezente hipercapnia și alcaloza respiratorie; Pco2 normală sau crescută este îngrijorătoare, deoarece sugerează oboseală marcată a musculaturii respiratorii și obstrucție severă a căilor respiratorii. Radiografia toracică nu este întotdeauna necesară: poate evidenția hiperinflație, opacități neomogene datorate atelectaziilor corespunzătoare căilor aeriene obstruate; este importantă atunci când există suspiciunea unei complicații infecțioase.

TRATAMENT

Există cinci categorii majore de tratament medicamentos, după îndepărtarea, atunci când este posibil, a agentului declanșator:

1. Agoniștii beta-adrenergici: Calea inhalatorie induce răspunsul cel mai rapid și are cel mai bun indice terapeutic; rezorcinolii (metoproterenol, terbutalină, fenoterol), saligeninele (albuterol) și catecolaminele (isoproterenol, isoetarină) pot fi administrate cu ajutorul nebulizatorului sau sprayului.

Epinefrina, 0,3 ml soluție 1:1000, se administrează s.c. (în crizele acute, în absența antecedentelor cardiace), în general, rezorcinolii și saligeninele sunt preferați ca agenți de primă linie, datorită acțiunii înalt selective pe tractul respirator și absenței efectelor cardiace semnificative. Salmeterolul, un medicament înrudit cu albuterolul, dar cu durată de acțiune lungă (9-12 ml), nu este recomandat în crizele acute. Administrarea intravenoasă a agenților beta-adrenergici în astmul sever nu este justificată, datorită potențialului mare de reacții adverse.

2. Metilxantinele: Teofilina și diferite săruri; doza se ajustează pentru a menține o concentrație serică între 5 și 15 μg/ml; poate fi administrată p.o. sau i.v. (ca aminofilină). Clearance-ul teofilinei variază foarte mult, fiind redus Ia bătrâni și în caz de disfuncție hepatică, decompensare cardiacă, cord pulmonar, boli febrile. Multe medicamente modifică și ele clearance-ul teofilinei (scad timpul de înjumătățire: țigările, fenobarbitalul, fenitoina; cresc timpul de înjumătățire: eritromicina, alopurinolul, cimetidina, propranololul).

La copii și adulți tineri fumători se administrează o doză de atac de 6 mg/kg, urmată de perfuzie cu 1,0 (mg/kg)/h timp de 12 h, după care debitul perfuziei este redus la 0,8 (mg/kg)/h. La ceilalți pacienți, care nu se află sub tratament cu teofilină, doza de atac este aceeași, dar debitul perfuziei se reduce la 0,1 - 0,5 (mg/kg)/h. La pacienții care se află sub tratament cu teofilină, doza de atac va fi mai mică sau nu se administrează deloc. Compușii teofilinici au pierdut teren în tratamentul astmului, datorită intervalului mic dintre dozele toxice și cele terapeutice.
DOWNLOAD REFERAT
« mai multe referate din Medicina

CAUTA REFERAT

TRIMITE REFERAT CERE REFERAT
Referatele si lucrarile oferite de E-referate.ro au scop educativ si orientativ pentru cercetare academica.
Confidentialitatea ta este importanta pentru noi

E-referate.ro utilizeaza fisiere de tip cookie pentru a personaliza si imbunatati experienta ta pe Website-ul nostru. Te informam ca ne-am actualizat termenii si conditiile de utilizare pentru a integra cele mai recente modificari privind protectia persoanelor fizice in ceea ce priveste prelucrarea datelor cu caracter personal. Inainte de a continua navigarea pe Website-ul nostru te rugam sa aloci timpul necesar pentru a citi si intelege continutul Politicii de Cookie. Prin continuarea navigarii pe Website-ul nostru confirmi acceptarea utilizarii fisierelor de tip cookie conform Politicii de Cookie. Nu uita totusi ca poti modifica in orice moment setarile acestor fisiere cookie urmarind instructiunile din Politica de Cookie.


Politica de Cookie
Am inteles