Arta baroca

5x puncte

categorie: Istorie

nota: 9.62

nivel: Liceu

     Plina de culoare si dramatism, arta baroca a fost creata mai ales pentru a servi religiei. Ea trebuia sa încânte si sa copleseasca dar mai presus de orice sa implice spectatorul în miracole, extaze si momente ale triumfului crestinatatii.

     În secolul al XVII-lea, Italia a ramas o tara de prima importanta ca centru al ideilor si practicilor artistice si Roma, în mod deosebi[...]
DOWNLOAD REFERAT

Preview referat: Arta baroca

     Plina de culoare si dramatism, arta baroca a fost creata mai ales pentru a servi religiei. Ea trebuia sa încânte si sa copleseasca dar mai presus de orice sa implice spectatorul în miracole, extaze si momente ale triumfului crestinatatii.

     În secolul al XVII-lea, Italia a ramas o tara de prima importanta ca centru al ideilor si practicilor artistice si Roma, în mod deosebit, a atras pictori si sculptori din întreaga Europa. Curentele artistice care au luat nastere în Italia au continuat sa aiba rasunet international. Dupa renasterea târzie, în secolul al XVI-lea, a urmat manierismul, un curent artificial. Acest curent a tinut relativ putin si barocul dinamic care i-a succedat a durat de-a lungul secolului XVII si chiar XVIII, raspândindu-se în întreaga Europa catolica si chiar peste ocean, în America Latina.

     Acest stil artistic s-a dezvoltat în Europa si în tarile catolice, ca arta a Contrareformei în secolele XVI, XVII si XVIII.



     REFORMA SI REÎNNOIRE.



     Arta baroca, cu toate ca nu a fost exclusiv religioasa, a reflectat spiritul contra-reformei, din sânul bisericii catolice, care a reînsufletit propria constiinta, în lupta împotriva protestantismului.

     Daca elementul clasic în arta renascentista tindea sa fie echilibrat si rece, mentinând o distanta emotionala între arta si spectatori, barocul era imperios si nelinistit, având tendinte spre contemplare si implicare a privitorului. În pictura lui Annibale Carraci (1560-1609) se simte un clasicism reînviat. Frescele lui, care au decorat Galeria Farnese din Roma, îsi datorau sursele de inspiratie frescelor Capelei Sixtine, realizate de Michelangelo, cu toate ca sunt departe de a crea o atmosfera sobra.

     Barocul a fost un curent de dramatism intens atingând deseori efecte stralucitoare, prin combinarea picturii, sculpturii, arhitecturii si muzicii, într-un singur spectacol. Acest gen de "teatru" este prezent în marea Biserica Sfântul Petru din Roma si nu este o întâmplare faptul ca epoca baroca a dat nastere unui nou tip de spectacol, opera.

     În arhitectura, barocul a inclus toate elementele clasicismului, cum ar fi coloanele, frontoanele triunghiulare si arcurile, dar s-a distins de clasicism printr-o trasatura aparte si anume dramatismul si miscarea create prin curbe dominante si prin influentarea reciproca a maselor si spatiilor.

     A aparut mai întâi în Italia (L. Bernini, F. Borromini, P. Dacartona), s-a raspândit apoi în Germania(fratii Asam, J. L. von Hildebrandt, B. Neumann, J. Fischer von Erlach); în Spania capata aspectul unei arte nationale (stilul churrigueresc), forma sub care a fost ulterior introdusa în America Latina.

      În arhitectura Tarilor Române, barocul apare în Moldova secolului XVII. Insinuat în decoratia unor monumente de epoca brâncoveneasca, stilul baroc nu va afecta în mod evident expresia arhitecturii din Tara Româneasca, în schimb, în varianta Constantinopolitana, va influenta plastica monumentala din Moldova secolului XVIII. Transilvania a cunoscut în secolul XVIII o puternica afirmare a artelor plastice de stil baroc. În pictura el nu a patruns decât în anume elemente de recuzita decorativa. Sculptura de stil baroc, ca si pictura, are în Tarile Române o prezenta discontinua. În Tara Româneasca, epoca brâncoveneasca si secolul XVIII manifesta o evidenta atractie pentru repertoriul înflorit al acestui stil, dar adaptându-l unei ordonante mai clare. Dintre artele decorative si aplicate, cel mai mult a suportat influenta stilului baroc argintaria.

     În literatura, stilul baroc se manifesta printr-o viziune antitetica asupra lumii (viata si moarte, timp si eternitate, aparenta si iluzie), prin instabilitate, patetism, extravaganta si neliniste; aduce o intriga diversificata si complicata, în stil dilatat, ornamentat excesiv, cu metafore surprinzatoare. Fixat în genere între sfârsitul sec.XVI si prima jumatate a sec.XVIII, se regaseste într-o serie de curente (eufuism, gongorism, conceptism, culteranism, marinism, rococo) la poetii metafizici, în opera lui Lope de Vega, Fernando de Herrera, Garcilaso de Vega, Torquato Tasso.

     În muzica, barocul este considerat ca o perioda intermediara între Renastere si Clasicism. Începe prin afirmarea monodiei acompaniate, în special în operele lui Monteverdi, atingând punctul culminant în creatia instrumentala si vocala a lui J.S. Bach.





     O FORTA MAJORA.



     Caravaggio (1573-1610), primul mare pictor baroc italian, a fost un personaj neobisnuit de turbulent, într-o disputa permanenta cu politia. El a lucrat la Roma pâna în anul 1606 când si-a înjunghiat adversarul dintr-o partida de tenis si a fost obligat sa fuga din oras. Ajungând în Malta, el a fost admis în Ordinul Sfântul Ioan dar s-a dezonorat din nou, implicându-se într-o alta bataie. A fost arestat dar a reusit sa evadeze si a fost urmarit prin Sicilia si Italia de agentii Ordinului. El era înca un evadat când a decedat din cauza unei febre la vârsta de 37 ani.





     STILUL DIRECT, PAMÂNTEAN.



     Este destul de surprinzator ca un asemenea om a pictat lucrari de o mare intensitate dramatica, accentuând momentul crucial al luarii unei decizii în, de exemplu, Chemarea Sfântului Matei si Convertirea lui Pavel. Mai neobisnuit este stilul direct, pamântean.

     Caravaggio a abandonat elementele simbolice care se gasesc în mod obisnuit în pictura religioasa, alegând, în locul acestora, decoruri obisnuite pentru episoadele extraordinare pe care le imortaliza. El a renuntat si la pictarea unor personaje idealizate, atât de caracteristice traditiilor Clasicismului si Renasterii târzii. Zvonurile, conform carora pictorul folosea ca modele tarani si prostituate, au reprezentat un motiv al proastei lui reputatii. Astfel, Matei, culegatorul de texte biblice, este portretizat în Chemarea Sfântului Matei ca un contemporan al lui Caravaggio, luând în considerare exact confuzia creata în momentul în care personajul este chemat sa devina discipolul lui Iisus. În Convertirea o mârtoaga obisnuita si un barbat istovit asteapta, în timp ce o izbucnire divina de lumina coboara asupra persecutorului Saul si-l preschimba în Apostolul Pavel.

     În cautarea originalitatii, Cavaraggio a pictat direct dupa model, uimindu-i pe contemporanii obisnuiti ca pictorii sa-si faca desene preparatorii foarte elaborate. Cea mai ciudata tehnica a pictorului a fost însa folosirea clarobscurului (chiaroscuro), a contrastului dintre lumini si umbre. Prin alegerea personajelor plasate în conuri de lumina, în contrast cu planul îndepartat întunecat, Caravaggio a creat capodopere de o forta dramatica nemaiîntâlnita pâna la acea data.

     Chiar si în decursul vietii lui tumultuoase, "caravaggismul" s-a raspândit în lume. Destul de ciudat, el a reusit sa prinda radacini în Italia, cu toate ca unul dintre succesorii italieni ai lui Caravaggio a fost Artemisia Gentileschi (1593-1652), prima femeie artist cunoscuta. Printre francezii si spaniolii caravaggisti au existat însa câteva personalitati remarcabile. Marele pictor Rembrandt a fost si el, la rândul lui, influentat de compatriotii care adoptasera stilul maestrului italian.

     Cel mai talentat contemporan italian al lui Caravaggio a fost Guideo Reni (1575-1642) însa cel mai mare pictor baroc a fost un flamand, pe nume Peter Paul Rubens (1577-1641) care, oricum, si-a petrecut o mare parte a vietii, studiind în Italia.





     O ILUZIE.



     În generatia care a urmat, Guercino (1591-1666)si Pietro da Cortona (1596-1669) au excelat într-o tehnica caracteristica stilului baroc: crearea de iluzii, adica pictau astfel încât spectatorul avea impresia ca asista la un eveniment real. Aceasta tehnica nu era doar o problema de reprezentare fotografica ci si eliminarea cadrului, ceea ce lasa impresia de real. Cel mai simplu mod de a crea o iluzie era ceea ce aparent parea sa fie o usa sau o fereastra, prin care se puteau observa diferite privelisti, dar care se dovedeau a fi doar picturi realizate pe un perete compact. Aceasta metoda se numeste trompe loeil ("pacaleste ochiul", în franceza). Cele mai spectaculoase exemple ale barocului sunt picturile realizate pe tavan create cu atâta maiestrie încât este aproape imposibil sa remarci locul în care se termina peretii; camera pare a fi deschisa spre cer si creaturi înaripate se înalta sau coboara, de obicei acompaniind un monarh glorificat sau vreo personalitate nobila sau religioasa. Cerul albastru luminos si creaturile care par sa pluteasca genereaza optimism si vitalitate, de fapt "mesajul" barocului.





     GENIILE BAROCULUI.



     Cel mai mare geniu al baroclui a fost Gianlorenzo Bernini (1598-1680), cunoscut mai ales ca sculptor, el fiind însa si arhitect, pictor si poet. Legenda spune ca a compus o opera pentru care a scris textul, a compus muzica, a proiectat decorurile si chiar a produs recuzita scenica. S-a nascut la Napoli dar, înca din vremea copilariei sale, tatal, de meserie sculptor, s-a mutat la Roma, unde adolescentul Bernini si-a gasit patronul în cardinalul Scipione Borghese si a devenit faimos. Papa Urban VIII a devenit urmatorul patron al artistului, pe vremea când acesta avea doar 26 ani, si în 1629 a fost numit arhitectul Bisericii Sfântul Petru, cea mai mare biserica din lumea crestina care s-a înaltat încet de-a lungul secolului. Dupa aceasta el nu a mai privit înapoi; a lucrat aproape în exclusivitate în Roma si multe dintre marile monumente si simboluri ale orasului i se datoreaza partial sau chiar în totalitate.

     Ca sculptor, Bernini a fost un virtuoz în pur stil baroc. Textura pielii personajelor sale si a draperiilor sunt extraordinar de vii, deseori draperiile parând a adia în bataia brizei. Spre deosebire de sculptorii care i-au precedat, operele maturitatii au fost create cu intentia vadita de a fi privite dintr-un singur unghi (nu de jur-împrejur), fiind plasate, de obicei, într-un aranjament arhitectural din care ies la iveala catre spectatori. Dupa cum se obisnuia des în acea perioada, artistul vroia sa-si implice privitorul în mod direct, emotional, ceea ce era imposibil de realizat daca îl lasa sa se plimbe nestingherit în jurul operelor sale.

     Dintre lucrarile de mari proportii ale lui Bernini din interiorul Bisericii Sfântul Petru cea mai impresionanta piesa este Baldachinul, un baldachin imens (29 m. înaltime) poleit cu bronz înaltat deasupra locului unde se presupune ca ar fi îngropati Sfântul Petru si Sfântul Pavel. Coloanele sale rasucite simbolizeaza continuitatea crestinismului, sugerând întoarcerea în timp, via Constantinopole pâna la anticul Templu al lui Solomon din Ierusalim; ele sunt însa caracteristice barocului care se juca cu conceptele clasice, severe ale coloanelor, de dragul noutatii si al efectelor spectaculoase. Sculpturile si suprasculptura de deasupra baldachinului, el însusi baldachinul cu ciucurii din bronz sunt realizate în asa fel încât totul sa para abundent - îl definesc drept cel mai extraordinar monument al barocului.

     Exista putine privelisti care se ridica la nivelul de grandoare pura al celor doua colonade construite de Bernini pe laturile pietei ovale din fata Bisericii Sfântul Petru din Roma. Însusi Bernini declara ca cele doua colonade erau ca bratele materne ale bisericii "care-i îmbratiseaza pe catolici pentru a le întari crezurile". Printre alte lucrari celebre ale lui Bernini mai putem aminti Fântâna celor patru râuri din piata Novena întruchipând patru personaje grandioase. Ele reprezentau ceea ce se credea atunci a fi cele mai mari fluvii din lume (Dunarea, Nilul, Gangele si Rio Plata), fiecare erau aranjate în jurul unui obelisc antic, care se înalta deasupra lor.

     La început pietrele sculptate, palmierii si plantele fântânii erau colorate. Pictarea sculpturilor sau utilizarea materialelor colorate a fost o alta inovatie a lui Bernini (cu toate ca ea fusese anticipata de catre grecii antici)si una care se mentinea în cadrul baroc, acea de a atinge un maxim al grandorii si de a crea efectul iluziilor. Culori îndraznete si efecte de lumina sunt folosite si în Capela Cornaro, care adaposteste Extazul Sfintei Tereza realizata de Bernini, probabil încununarea carierei sale ca sculptor.

     În Fântâna celor patru râuri statuia care reprezinta Nilul are fata acoperita - se presupunea ca pentru a nu privi fatada Bisericii Sf. Agnese proiectata de Francesco Borromini (1599-1667). Povestea nu este adevarata dar ne dezvaluie câte ceva despre rivalitatrea dintre acestia. Borromini era, prin nastere, de o conditie mult mai umila si lucra ca pietrar chiar si dupa sosirea la Roma, la 20 ani. El a devenit asistentul sef al lui Bernini înainte de a izbândi pe cont propriu si a deveni cel mai original sculptor al barocului italian. Borromini a fost un geniu greu de stapânit, care si-a socat contemporanii cu neortodoxismul sau, creând cladiri cu linii ondulate si un simt al spatiului si al miscarii, asemanând cu niste sculpturi uriase. Printre capodoperele lui sunt bisericile San Ivo si San Carlo alle Quattro Fontane, ambele din Roma.





     INFLUENTA BAROCA.



     Barocul a reprezentat un curent catolic si al sudului cu o influenta pronuntata în Flandra si un impact mai mic în restul Europei de nord. În Franta flamboiantul barocului nu a fost utilizat în scopuri religioase, ci pentru a glorifica monarhia absoluta a Regelui Soare, Ludovic al XIV-lea. În orice caz, traditiile clasicismului si spiritul restrictiv erau înca foarte puternice în Franta si nici chiar grandiosul palat al lui Ludovic de la Versailles nu a fost construit într-un stil pur baroc. Aceasta trasatura era si mai evidenta în Anglia protestanta unde Sir Cristopher Wren si succesorii lui au învatat multe de la modelele lor de pe continent dar au pastrat o cale de mijloc, o combinatie între baroc si clasic.

     Stilul baroc a fost utilizat pâna în secolul al XVIII-lea în mod deosebit în Germania si în Austria. Manastiri si biserici superbe au fost construite de Jacob Prandtauer (1660-1726), J,B, Fischer von Erlach (1656-1723), Johann Balthasar Neumann (1687-1753) si altii. Interioarele sunt decorate cu tencuielei albe, stralucitoare, culori pastelate si care dau imresia generala de aerat si de delicatete care creaza o mare diferenta fata de barocul italian. Atmosfera acestor locuri este de fapt, mai apropiata de stilul contemporan rococo, din Franta, care era identificat cu grandoarea si ambitiile unei epoci trecute.
DOWNLOAD REFERAT
« mai multe referate din Istorie

CAUTA REFERAT

TRIMITE REFERAT CERE REFERAT
Referatele si lucrarile oferite de E-referate.ro au scop educativ si orientativ pentru cercetare academica.
Confidentialitatea ta este importanta pentru noi

E-referate.ro utilizeaza fisiere de tip cookie pentru a personaliza si imbunatati experienta ta pe Website-ul nostru. Te informam ca ne-am actualizat termenii si conditiile de utilizare pentru a integra cele mai recente modificari privind protectia persoanelor fizice in ceea ce priveste prelucrarea datelor cu caracter personal. Inainte de a continua navigarea pe Website-ul nostru te rugam sa aloci timpul necesar pentru a citi si intelege continutul Politicii de Cookie. Prin continuarea navigarii pe Website-ul nostru confirmi acceptarea utilizarii fisierelor de tip cookie conform Politicii de Cookie. Nu uita totusi ca poti modifica in orice moment setarile acestor fisiere cookie urmarind instructiunile din Politica de Cookie.


Politica de Cookie
Am inteles