Antiteza in poezia eminesciana

7x puncte

categorie: Romana

nota: 9.33

nivel: Facultate

Ipostaza înger-demon este una definitivă în această poezie, căci, dacă prima dată aceasta îl vede ca pe un înger „O,ești frumos cum numa-n vis/Un înger se arată”,atunci la următoarea chemare al acestuia, el îi reapare sub chip de demon „O,ești frumos cum numa-n vis/Un demon se arată”.La cerința acesteia de a-l lipsi pe Luceafăr de nemurire, incompatibilitatea revine ca un [...]
DOWNLOAD REFERAT

Preview referat: Antiteza in poezia eminesciana

Ipostaza înger-demon este una definitivă în această poezie, căci, dacă prima dată aceasta îl vede ca pe un înger „O,ești frumos cum numa-n vis/Un înger se arată”,atunci la următoarea chemare al acestuia, el îi reapare sub chip de demon „O,ești frumos cum numa-n vis/Un demon se arată”.La cerința acesteia de a-l lipsi pe Luceafăr de nemurire, incompatibilitatea revine ca un laitmotiv rostit e astă dată e Hyperion:”Au nu-nțelegi tu oare,/Cum că eu sunt nemuritor,/Și tu ești muritoare?”

Timpul ideal și spațiul ideal îi sunt hărăzite lui Hyperion, reflecția omul de geniu din această operă.Lumea pămîntească i se prezintă Luceafărului un “cerc strîmt”, pe cînd lumea cosmică este un spațiu dezmărginit,timpul concret curge monoton și se reduce la clipe, la „clipa cea repede ce ni s-a dat”, pe cînd timpul ideal, cosmic, înseamnă durata eternă.

Antiteza dintre timpul terestru și durata cosmică constituie marea temă a întregii creații eminesciene, iar absolutul îl atingem doar prin identificarea duratei eterne.Portretele fizice ale tinerilor se nasc din antiteză.Spre exemplu chipul Luceafărul apare ca: „Un mort frumos cu ochii vii/Ce scînteie-n afară.”Este cert că albul ochilor simbolizează văzduhul și limpezimea, iar pupila – stelele de pe bolta cerească, fapt ce îl împreunează pe eroul acestui poem de lumea astrală, rece și înepărtată.

O altă antiteză reapare sub chipul lui Demiurg:”O, cere-mi,Doamne, orice preț / Dar dă-mi o altă soarte,/ Căci, tu izvor ești de vieți/ Și dătător de moarte. ”Astfel, el este totodată lumina vieții și amurgul ei.Viață-moarte, iată antiteza la care succede firea efemeră a omului.Simbol al geniului însingurat și nefericit, Hyperion face parte din categoria inadaptabililor superiori, care are capacitatea de a-și depăși sfera și puterea de a se sacrifica pentru atingerea Adevărului Absolut.Anume incompatibilitatea personajelor prea diferite, care aparțin celor două lumi distincte ne reauce la antiteza, care este prezentă pe parcursul întregii poezii.

O altă “capodoperă a satirei ideologice” este și “Glossa”, care se încadrează între marile creații universale și ale literaturii române, avînd ca temă fundamentală timpul, iar ca motive: fugit irreparabile tempus; fortuna labilis și vanitas vanitatum.Poetul vorbește de “mașina lumii”, de “uriașa roat-a vremii”, de metaforele fizice ale golului sufletesc.

Poezia pornește de la o antiteză (ca și în “Ce te legeni…”) : “Vreme trece, vreme vine/ Toate-s vechi și nouă toate;/ Ce e rău și ce e bine... ”Astfel, cuvintele trece-vine, vechi-nouă și rău-bine prezintă antiteza primelor trei versuri.Omul, prins în lucii mreje, se pomenește într-un tărîm al iluziei și deziluziei.În fața acestui teatru, omul superior, de geniu, este îndemnat în spiritual stoicilor să stea deoparte: “Viitorul și trecutul/ Sunt a filei două fețe/ Vede-n capăt începutul/ Cine știe să le-nvețe.

”Viitor și trecut, capăt și început sunt cele două fețe ale monedei numite soartă pe care fiecare ar trebui s-o trăim pentru a o percepe cît de puțin din ea.Aceasta este o idee schopenhaueriană a prezentului etern, exprimată și în “Scrisoarea I” și mai cu seamă în “Cu mîine zilele-ți adaogi…”.

Revenind apoi în strofele a șasea și a opta, această idee devine laitmotivul poeziei.Într-un univers în care doar măștile se schimbă (“Lumea-i veselă și tristă;/ Alte măști, aceeași piesă,/ Alte guri, aceeași gamă…”), poetul lansează înemnurile : (“Amăgit atît de-adese/ Nu spera și nu ai teamă.”), ca mai apoi în strofa a noua el să-și expună ideile și sfaturile sale prin antiteză :“De te-ating, să feri în laturi,/ De hulesc, să taci din gură…”.Aceste strofe sunt ca un decalog al izbăvirii spiritului de amăgirile clipei.Și este remarcabilă această închisă formă romantică.

Prețuirea dreaptă a Scrisorilor este puntea cea mai elastică a criticii eminesciene.De acum încolo intrăm într-un nou cerc de valori.
“Scrisoarea I” este o sinteză a temelor universului eminescian:natura, iubirea, mitul, istoria, omul și societatea, poetul și poezia, conștiința și material.Ea este o meditație la tema fortuna labilis exprimată deplin prin versuri ca: “Deopotrivă-i stăpînește raza ta și geniul morții.

”Este tema care generează secvențele de început și de sfîrșit, concentrate pe simbolul luna sugerînd mitul Sfînta Lună.Influențat de gîndirea iniană,Eminescu meditează asupra sensului vieții. “Scrisoarea I” este și o meditație la tema poetul și poezia, fiincă așa cum în Upanșide, Vede, Bhagavad-Gita sunt sintetizate problemele funamentale ale vieții și universului,tot astfel Eminescu ar dori să ajungă Poetul arhetipal, ipostază a conștiinței universale, iar poezia să devină arhetipală, adică să conțină acele “mantra”,formulele sacre fundamentale, prin care s-a generat lumea, prin care omul poate penetra conștiința universală.

Prin prisma acestei poezii observăm o serie de antiteze ce ne fascinează sufletele prin realitatea expresiei: “La același șir de patimi deopotrivă fiind robi,/ Fie slabi,fie puternici, fie genii ori neghiobi!”Slabi și puternici, genii și nehiobi…toți suntem supuși să îngenunchem razei cu denumirea de soartă și suntem egali în fața vieții!O altă frază ce ne impresionează prin descrierea genialității omului suprem reprezentat prin “bătrînul dascăl” este:

“Uscățiv așa cum este, gîrbovit și de nimic,/ Universul fără margini e în degetul lui mic,/ Căci sub frunte-i se încheagă,/ Noaptea-adînc-a veșniciei el în șiruri o dezleagă;”Versul “Universul fără margini e în degetul lui mic” ne fascinează prin complexitatea acestuia și prin marcarea absolutului sub semnul acelui deget mic, care ar simboliza puterea intelectuală ce o posedă acest dascăl.

Un alt vers care posedă sensul de absolut în cunoaștere și eternitatea gînirii lucide este și:”Într-o clipă-l poartă gîndul îndărăt cu mii de veacuri.”Antiteza clipă-veac ne duce la ideea trăirii unui prezent etern, fără trecut și fără un viitor la orizont.Astfel, putem presupune că antiteza este una din principalele figuri de stil prezente în “Scrisoarea I”.
DOWNLOAD REFERAT
« mai multe referate din Romana

CAUTA REFERAT

TRIMITE REFERAT CERE REFERAT
Referatele si lucrarile oferite de E-referate.ro au scop educativ si orientativ pentru cercetare academica.
Confidentialitatea ta este importanta pentru noi

E-referate.ro utilizeaza fisiere de tip cookie pentru a personaliza si imbunatati experienta ta pe Website-ul nostru. Te informam ca ne-am actualizat termenii si conditiile de utilizare pentru a integra cele mai recente modificari privind protectia persoanelor fizice in ceea ce priveste prelucrarea datelor cu caracter personal. Inainte de a continua navigarea pe Website-ul nostru te rugam sa aloci timpul necesar pentru a citi si intelege continutul Politicii de Cookie. Prin continuarea navigarii pe Website-ul nostru confirmi acceptarea utilizarii fisierelor de tip cookie conform Politicii de Cookie. Nu uita totusi ca poti modifica in orice moment setarile acestor fisiere cookie urmarind instructiunile din Politica de Cookie.


Politica de Cookie
Am inteles