Animalele

5x puncte

categorie: Biologie

nota: 7.54

nivel: Liceu

Încă de la naștere, animalele posedă instincte. Biologii contemporani recunosc doar cinci instincte fundamentale: cel al foamei, al reproducerii speciei (inclusiv creșterea și îngrijirea), instinctul somnului, al îngrijirii învelișului exterior al corpului, precum și instinctul contactului social. Aceste instincte apar ca o necesitate vitală a animalului, independent de faptul, dacă sânt sau nu [...]
DOWNLOAD REFERAT

Preview referat: Animalele

Încă de la naștere, animalele posedă instincte. Biologii contemporani recunosc doar cinci instincte fundamentale: cel al foamei, al reproducerii speciei (inclusiv creșterea și îngrijirea), instinctul somnului, al îngrijirii învelișului exterior al corpului, precum și instinctul contactului social. Aceste instincte apar ca o necesitate vitală a animalului, independent de faptul, dacă sânt sau nu stimulate din exterior. Astfel, unui animal nu-i trebuie numaidecât să vadă hrana pentru ca să simtă că îi este foame, nu e nevoie să i se aducă aminte că îi trebuie culcuș când se simte obosit sau că a venit timpul să-și curețe blana… Un exemplu clar al unui instinct înnăscut este experimentul unui englez. Convins că nu există astfel de instincte la animale, el a închis o pasăre, încă de la naștere, într-o încăpere izolată acustic și a constatat cu stupoare că ea a învățat să cânte fără ajutorul cuiva.

Aici apare fireasca întrebare: oare noi, oamenii nu simțim, la fel ca animalele, foamea? Oare nu este gata de orice pentru a-și apăra copilul și o ursoaică, să zicem, și o femeie? Cine pe cine a învățat atâtea lucruri asemănătoare: animalul de la om sau omul de la animal? Și nu-s doar aceste 2 exemple un argument în favoarea tezei că legăturile între oameni și animale sânt indisolubile? Desigur că da.

“Dreptul de proprietate” al ființelor din jur

De ce privighetoarea cântă anume noaptea? Ar însemna aceasta o pasiune pentru lună sau o dragoste pentru întuneric? Nicidecum! Cu anumite întreruperi, privighetoarea cântă noaptea pentru că speciei sale îi este caracteristic un anumit sistem de digestie, conform căruia această pasăre trebuie să mănânce la fiecare patru sau cinci ore. În acest timp ea mănâncă omizi și prin ciripitul său îi previne pe rivali să se țină la distanță de teritoriul ce-l posedă. Când se încaieră doi lupi (fie chiar din cauza încălcării granițelor, teritoriului străin) și unul din ei își dă seama că nu este în stare să mai reziste, el expune adversarului grumazul neapărat, prin care trece vena jugulară.

Însă animalul biruitor, în virtutea unui “cod de onoare” lupesc, nu se va folosi nici odată de această ocazie - de a se răzbuna pe rivalul său. Curios, cu câteva clipe înainte el căuta cu toată furia să obțină această posibilitate, dar a fost de ajuns ca dușmanul său să-i ofere de bună voie grumazul, care se află doar la un țol de colții învingătorului, pentru ca acesta să pună de odată capăt încăierării. De ce? Ce însușire a învins “firea sângeroasă a fiarei”? Fără folosirea cuvântului “cinste” - o noțiune în exclusivitate umană – toate acestea nu pot fi explicate.

O altă particularitate a caracterului lupilor este sentimentul “propriei demnități”. Dacă dintr-o cauză oarecare relațiile câinelui cu omul care lucra cu el se stricau, animalul începea să se lingușească, parcă cerându-și iertare pentru greșeala comisă adesea de stăpân. Lupii însă au alt caracter – sânt foarte exigenți față de purtarea omului. Dacă acesta își iese din sărite și se adresează unui lup cu voce ridicată ori dacă din greșeală îl calcă pe labă, fiara își pierde pentru totdeauna atașamentul față de acel om. Orice încercare de a recăpăta prietenia de odinioară va fi zadarnică – animalul parcă simte că încrederea ce a avut-o în om a fost subminată.

“Dreptul de proprietate” există și la câini. Nu o dată am observat cum un câine miroase un copac, un tufiș sau colțul unei case. Aceasta deoarece câinii își marchează teritoriul cu o substanță percepută numai de ei. Atunci când câinele – stăpân simte prezența unui străin, îl atacă, iar străinul nu are dreptul să riposteze , chiar dacă este mai puternic, ci trebuie să se depărteze de acea zonă, fără a crâșni măcar din dinți.

Multe animale permit anumitor indivizi și chiar unor grupuri întregi să ocupe locurile pe care și le aleg și să-și construiască fără nici o teamă vizuini sau cuiburi. S-ar părea că păsările ori animalele mai puternice ar putea foarte ușor să se debaraseze de vecinul lor mai slab; însă în limitele uneia și aceleiași specii, unde există un anumit sistem ierarhic, “stăpânul” recunoscut de toți ține seama de dreptul de proprietate al celui mai slab ca el.
DOWNLOAD REFERAT
« mai multe referate din Biologie

CAUTA REFERAT

TRIMITE REFERAT CERE REFERAT
Referatele si lucrarile oferite de E-referate.ro au scop educativ si orientativ pentru cercetare academica.
Confidentialitatea ta este importanta pentru noi

E-referate.ro utilizeaza fisiere de tip cookie pentru a personaliza si imbunatati experienta ta pe Website-ul nostru. Te informam ca ne-am actualizat termenii si conditiile de utilizare pentru a integra cele mai recente modificari privind protectia persoanelor fizice in ceea ce priveste prelucrarea datelor cu caracter personal. Inainte de a continua navigarea pe Website-ul nostru te rugam sa aloci timpul necesar pentru a citi si intelege continutul Politicii de Cookie. Prin continuarea navigarii pe Website-ul nostru confirmi acceptarea utilizarii fisierelor de tip cookie conform Politicii de Cookie. Nu uita totusi ca poti modifica in orice moment setarile acestor fisiere cookie urmarind instructiunile din Politica de Cookie.


Politica de Cookie
Am inteles