Anamneza

3x puncte

categorie: Filosofie

nota: 9.00

nivel: Facultate

Anamneza este asemănătoare iubirii: în Banchetul, dragoste in sine este definită ca fiind o sinteză a contrariilor, sinteză ce dă na?tere aceluia?i sentiment de nelini?te ca ?i în cazul anamnezei-”aporia, care con?ine pricipiul căutării cunoa?terii, constituie starea autentică a dragostei”.

În opinia lui Robin, dragostea este cea mai eficace metodă de realizare a anam[...]
DOWNLOAD REFERAT

Preview referat: Anamneza

Anamneza este asemănătoare iubirii: în Banchetul, dragoste in sine este definită ca fiind o sinteză a contrariilor, sinteză ce dă na?tere aceluia?i sentiment de nelini?te ca ?i în cazul anamnezei-”aporia, care con?ine pricipiul căutării cunoa?terii, constituie starea autentică a dragostei”.

În opinia lui Robin, dragostea este cea mai eficace metodă de realizare a anamnezei. În cazul în care aporia va apărea într-un suflet care nu a fost purificat de filosofie, nelini?tea va fi doar o emo?ie brutală, de tip animalic. „...dragostea intelectuală, pusă în slujba filosofiei ?i reprezentând de altfel singura dragoste autentică constituie un mijloc de evadare din sensibil către inteligibil...”.

Charles Kahn este de acord cu Platon în privin?a definirii anamnezei (cuno?tin?e achizi?ionate într-o existen?ă anterioară pe care ni le reamintim). Probleme apar atunci când luăm în calcul conceptul de Formă. Reamintirea Formelor are loc ?i în actele de gândire simple ?i în percep?ii, sau doar în momentul în care comparăm Forma cu obiectul sensibil? În Phaidon 74d–75b, după cum observă ?i Kahn, se men?ionează doar idea reamintirii Formelor, în momentul în care se compară Forma cu obiectul sensibil (egalul ?i egalul în sine).

Din punctul meu de vedere, afirma?ia lui Kahn este eronată; Platon afirmă prin personajul Socrate că toată cunoa?terea are loc prin anamneză, iar acea compara?ie dintre Forma si obiect are loc în toate cazurile, doar ca de multe ori (mai ales în judecă?ile simple) are loc la nivelul subcon?tientului.

Kahn î?i continuă falsul ra?ionament, afirmând că, dacă este necesară compara?ia dintre inteligibil ?i sensibil, numai cei ini?ia?i, filosofii, ar putea să acceadă la cunoa?tere; temeiul acestei afirma?ii este acela că oamenii obi?nui?i, sclavii, nu cunosc acest concept de Formă, prin urmare ei nu au acces la cunoa?tere.

Criticul chiar afirmă că sclavul din Menon nu a dobândit cunoa?tere (de niciun tip prin niciun mod), fapt care contrazice dialogul platonician-sclavul a dobândit, prin anamneză, cuno?tin?e (conform dialogului), dar compara?ia cu Formele a avut loc în subcon?tient, fără chiar ca sclavul să ?tie ce este Forma.

Este adevărat că în Phaidon sunt puse în discu?ie o serie de problematici mai complicate (motiv pentru care sunt invocate în mod explicit Formele în sine), dar tocmai din această cauză ar fi logic sa presupunem că doctrina remniscien?ei se aplică ?i în cazurile mai simple. Robin, a cărui opinie diferă, afirmă că sclavul, de?i ignorant, are cunoa?tere proprie, înnăscută, iar contradic?iile experin?ei de?teaptă acea cunoa?tere.

În continuare, criticul afirmă :„ argumentul remniscien?ei este clar inten?ionat să dovedească nemurirea sufletului în general, nu doar în ceea ce îi prive?te pe filosofi”. În opinia lui Kahn, Platon (prin personajul Socrate), începe de la o problematică ce se aplică filosofilor, pe care, fără niciun argument, o extinde la întreaga omenire.

Acest punct de vedere este, în opinia mea, ?i simplist, ?i neîntemeiat: discu?ia incepe, într-adevăr, de la filosofi dar în nici un moment nu se afirmă că s-ar aplica numai la ei (chiar dacă se spune că filosofii se vor reîncarna in zei-ei fiind privilegia?i, dar nu fără motiv, deoarece este nevoie de un efort insemnat pentru a ajunge filosof), din moment ce se vorbe?te despre soarta sufletelor tuturor omanenilor (sufletul se reîncarnează într-o fiin?a care să fie în concordan?ă cu comportamentul din timpul vie?ii umane).

Obiec?iile lui Kahn nu se opresc aici: în opinia criticului, personajul Socrate echivalează (fără temei) două tipuri de cunoa?tere-anamneza raportată la filosofi ?i cogni?ia raportată la întreaga omenire. Pe de altă parte, Kahn pare să se contrazică singur, din moment ce, la distan?ă de câteva rânduri, afirmă că numai filosofii sunt con?tien?i de acest proces al anamnezei (de aici decurge în mod logic că oamenii obi?nui?i nu sunt con?tien?i de procesul anamnezei, dar el are loc).

Cum am spus anterior, anamneza are loc în ambele cazuri, dar omul obi?nuit nu este con?tient de acest proces. Mi se pare mult mai important modul în care este construit ra?ionamentul, decât obiectele (în cazul acesta Formele) cu care le comparăm.

Având în vedere cele prezentate în legătură cu dialogul lui Platon, dar ?i cu interpretările celor doi critici, se poate observa foarte u?or ca interpretarea lui Robin este mult mai realistă decât cea a lui Khan. Cel din urmă, pe lânga faptul că nu pare să fi asimilat în mod corect doctrina remniscientei, a dat dovadă de lipsă de logică în ra?ionamentele sale, într-atât încât a ajuns să se contrazică singur.
DOWNLOAD REFERAT
« mai multe referate din Filosofie

CAUTA REFERAT

TRIMITE REFERAT CERE REFERAT
Referatele si lucrarile oferite de E-referate.ro au scop educativ si orientativ pentru cercetare academica.
Confidentialitatea ta este importanta pentru noi

E-referate.ro utilizeaza fisiere de tip cookie pentru a personaliza si imbunatati experienta ta pe Website-ul nostru. Te informam ca ne-am actualizat termenii si conditiile de utilizare pentru a integra cele mai recente modificari privind protectia persoanelor fizice in ceea ce priveste prelucrarea datelor cu caracter personal. Inainte de a continua navigarea pe Website-ul nostru te rugam sa aloci timpul necesar pentru a citi si intelege continutul Politicii de Cookie. Prin continuarea navigarii pe Website-ul nostru confirmi acceptarea utilizarii fisierelor de tip cookie conform Politicii de Cookie. Nu uita totusi ca poti modifica in orice moment setarile acestor fisiere cookie urmarind instructiunile din Politica de Cookie.


Politica de Cookie
Am inteles