Amintiri din copilarie

2x puncte

categorie: Romana

nota: 9.37

nivel: Gimnaziu

Început în 1881, Amintiri din copilărie constituie, după aprecierea unanimă a criticilor și istoricilor literari, opera de maturitate, capodopera marelui scriitor moldovean I. Creangă, fiind considerat "primul roman al copilăriei ărănești".

Deși operă autobiografică, faptele, ideile, personajele nu sînt între totul reale. Rezultă că personajul principal al Amintirilor nu este scrii[...]
DOWNLOAD REFERAT

Preview referat: Amintiri din copilarie

Început în 1881, Amintiri din copilărie constituie, după aprecierea unanimă a criticilor și istoricilor literari, opera de maturitate, capodopera marelui scriitor moldovean I. Creangă, fiind considerat "primul roman al copilăriei ărănești".

Deși operă autobiografică, faptele, ideile, personajele nu sînt între totul reale. Rezultă că personajul principal al Amintirilor nu este scriitorul, ci Nică al lui Ștefan al Petrii, surprins și descris din perioada copilăriei, de cînd a făcut "ochi" și pînă ajunge "holtei, din păcate!".

...

Umorul în Amintiri din copilărie

Umorul este o formă a rîsului, o manifestare a bunei dispoziii. La I. Creangă umorul este alături de oralitate trăsătura dominantă a Amintirilor din copilărie. Umorul la Creangă este unul sănătos, de origine populară.

Principalele categorii ale umorului sînt: umor de situaie (izvorît din fapte, situaii, întîmplări: prinderea muștelor cu ceaslovul, molipsirea de rîie de la caprele Irinucăi, aplicarea poștei la tălpi, bătaia dintre Mogorogea și Pavăl, întîmplarea de la scăldat, vînzarea pupăzei etc); umor de caracter (izvorît din felul de a fi al unor personaje: Mogorogea, moș Chiorpec, Trăsnea, popa Buligă - zis și Ciucălău etc); umor de limbaj (izvorît din folosirea de locuiuni, zicători și proverbe, menite a provoca rîsul: "îs mai aproape dinii decît părinii", "se ine ca rîia de om", "au tunat și i-au adunat", "milă mi-e de tine, dar de mine mi se rupe inima"; ori expresii ca: "va-i nevoie", "calea - valea", "bine - rău").

Limbajul Artistic este de o frumusee și originalitate inimitabilă. Farmecul incomparabil al stilului lui I. Creangă vine din frumuseea limbii neamului românesc. Mijloacele lingvistice folosite dau impresia de oralitate prin folosirea maximă a interjeciilor onomatopeice (ha! ha! ei! tuști! zbîrr!) a expresiilor onomatopeice și a verbelor imitative (ha! a horăi, a găbui).

Senzaia de oralitate e provocată și de mulimea expresiilor specifice limbii vorbite (vorba ceea, hăt bine, pace bună) a zicerilor tipice (toate ca toate, de voie de nevoie) a întrebărilor și exclamaiilor (ori mai știi păcatul, grozav s-a spăriat, ce-i de făcut?). Alteori în text apar versuri popurale sau fraze rituale: La plăcinte înainte / Și la război înapoi. Decît la oraș codaș ? Mai bine-n satul tău fruntaș.

Deosebită este și folosirea cuvîntului "mai" "ce mai de pomi s-au pus în intirim (muli). Alteori e folosit ca abverb "mai rămînei cu sănătate". Caracterul de oralitate provine și din folosirea dativului etic:"si-am căzut în Ozană cît mi i-i băietul"; sau folosirea unor expresii ori locuiuni populare: "încaltea", "ca mai ba", "a cu-i a cu".

Comparaiile sunt din limbajul popular: "cum nu se dă scos ursul din bîrlog... așa nu mă dam eu dus din Humulești"; "doi cai ca niște zmei".

Epitetele sunt adesea regionalisme sau creaii lexicale proprii: călugării o adunatură de zamparagii "dugliși", "mîine, poimîine aveam să ne trezim niște babalîci gubaci", - dac-ar ști el ghilhănosul și ticăitul, de unde am pornit astă noapte".

Arta literară constă în "modul spunerii" în hazul povestirii. I. Creangă îmbină cu măiestrie modurile de expunere:

Naraiunea sau relatarea în direct a naratorului, e însuși firul povestirii. Pe firul acestei povestiri se pot distinge momentele subiectului mai ales în partea a IV.-a.

Descrierea apare în două momente ale aciunii, cînd evocă universul copilăriei și cînd își întoarce privirea înapoi, spre munii Neamului, din vîrful codrilor Pașcalilor.

Dialogul ascunde conflictul, dezvăluie sufletul personajelor, gîndurile, sentimentele, temperamentele, înviorează aciunea, o propulsează.

Monologul interior apare în noaptea dinaintea plecării, în ceasul disperat al întoarcerii spre sine, a Eului înfrînt: "zicînd în sine-mi cu amărăciune: ce necaz de capul mieu".

G. Calinescu scria "Creangă este expresia monumentală a naturii umane în ipostaza ei istorică ce se numește poporul român".
DOWNLOAD REFERAT
« mai multe referate din Romana

CAUTA REFERAT

TRIMITE REFERAT CERE REFERAT
Referatele si lucrarile oferite de E-referate.ro au scop educativ si orientativ pentru cercetare academica.
Confidentialitatea ta este importanta pentru noi

E-referate.ro utilizeaza fisiere de tip cookie pentru a personaliza si imbunatati experienta ta pe Website-ul nostru. Te informam ca ne-am actualizat termenii si conditiile de utilizare pentru a integra cele mai recente modificari privind protectia persoanelor fizice in ceea ce priveste prelucrarea datelor cu caracter personal. Inainte de a continua navigarea pe Website-ul nostru te rugam sa aloci timpul necesar pentru a citi si intelege continutul Politicii de Cookie. Prin continuarea navigarii pe Website-ul nostru confirmi acceptarea utilizarii fisierelor de tip cookie conform Politicii de Cookie. Nu uita totusi ca poti modifica in orice moment setarile acestor fisiere cookie urmarind instructiunile din Politica de Cookie.


Politica de Cookie
Am inteles