Alexei Mateevici - etnograf si folclorist

3x puncte

categorie: Romana

nota: 9.12

nivel: Liceu

Cu natura lui sensibila Mateevici nici nu a putut sa nu reactioneze la tot ce se īntīmpla īn jurul lui. Īl indigna reprimarile sīngeroase ale aotoritatilor, actele de barbarie, savīrsite de pogromistii antisemisti. Fireste īl revolta īn deosebi situatia deznajduita a maselor mari de taranime moldoveana. „La noi īn Basarabia „ scria el īn toamna anului 1906, „ parca te iau fio[...]
DOWNLOAD REFERAT

Preview referat: Alexei Mateevici - etnograf si folclorist

Cu natura lui sensibila Mateevici nici nu a putut sa nu reactioneze la tot ce se īntīmpla īn jurul lui. Īl indigna reprimarile sīngeroase ale aotoritatilor, actele de barbarie, savīrsite de pogromistii antisemisti. Fireste īl revolta īn deosebi situatia deznajduita a maselor mari de taranime moldoveana. „La noi īn Basarabia „ scria el īn toamna anului 1906, „ parca te iau fiorii, cīnd īncepi povestea suferintelor poporului nostru moldovean si a celor īnjositi, ce i-au fost scris sa īndure”. La toate acestea s-a adaugat si o nenorocire personala, care avea sa-l zguduie profund.

La 24 iulie 1906 īnceteaza din viata tatal sau. Īn jurul parohiei, ce s-a declarat vacanta prin moarte lui, cum aflam dintr-un articol publicat mai pe urma de Mateevici, un tīrg murdar si au loc īntrigi, īn care participau īn egala masura clericii, hapsīnii si culacii satului. Din acest motiv vaduva raposatului, cu patru copii nevīrstnici pe mīinele ei, o ameninta sa piarda mica avere agonisita si sa ramīie pe drumuri. Seminaristul aflat acasa, īntr-o vacanta, e contrariat, cum scie el, de „moravurile preotimii basarabene”. Dupa parerea lui ele dovedesc doua lucruri: 1. ca tulburarile de astazi au atins tagma bisericeasca; 2. varsa putina lumina asupra unor oameni, asa numiti „fruntasi ai satului”, aratīnd pīna la ce ajunge uneori ticalosia lor. Īncheerile, pe care le trage Mateevici din relatarea mahinatiilor josnice, sunt cīt se poate de categorice. „Cele povestite „ mentioneaza el, „constituie o fapta trista, aratīnd cu privire la preotii, doritori de „prihod”, cine īmpiedica propasirea satului, gīndindu-se numai la bani, si īn ce priveste „fruntasii”, care sunt acei oameni ce raspīndesc prin sate huliganizmul si lupta īmpotriva luminarii taranilor”.

Īn aceste īmprejurari si īntr-o asemenea stare de spirit, seminaristul de 18 ani īsi face debutul īn publicistica si leteratura. Rīndurile citate mai sus, sunt extrase, din primul lui articol, intitulat „Chestiea preoteosca”si publicata īn gazeta „Basarabia” din 20 septembrie 1906. Īncepīnd cu aceasta data Mateevici devine pentru cīteva luni unul din cei mai activi colaboratori ai gazetei.
La vīrsta sa, relativ pricoce, el īsi cunoaste pretul si manifesta o independenta de pareri rar īntīlnita la un adolescent. Astfel, primind din partea unui membru al redactiei gazetei „Basarabia” oferta de colaborare, īnsotita, cum se vede, de unele indicatii referitoare la tematica si caracterul materialelor solicitate, Mateevici īi raspunde fara echivoc: „Dumneata zici ca trebuie sa stiu de ce fel de materie are nevoie redactia. Eu cred, ca autorul trebuie sa fie liber īn alesul subiectului pentru scrierile sale. Numai cu aceasta conditie ele pot prezenta ceva īnsemnat „.

Din aceeasi scrisoare aflam, care au fost īn acel moment preocuparile arzatoare a debutantului. Mentionīnd ca saranimea basarabeana a īnceput deja sa se destepte sub „razele stralucitoare si īnvioratoare” ale „soarelui renasterii” si „ca ea se va porni pe calea luminii si a propasirii, īnfruntīnd toate piedicile”, el scrie īn continuare „Mult ne mai ramīne de lucrat pentru atingerea acestui scop. Dar fie lozinca noastra: sa lucram, sa lucram, sa lucram”.
Fara a pregeta si folosindu-se de mijloacele publicitatii, pe care i le-a oferit gazeta „Basarabia”, Mateevici se apuca cu rīvna de treduceri īn viata poporului sau deziderat. Tot ce scrie si face el acum e subordonat unui singur scop: luminarii taranimii moldovenesti, educarii ei multilaterale, mobilizarii fortelor ei fizice si spirituale. Activitatea lui luminatoare se desfasoara concomitent pe mai multe planuri.

Doua articole care se bucura de succes sunt „Lupta moldovenilor pentru drepturi” (Basarabia nr. 49, 1906) si „Ce ne trebuie noua?” (Basarabia nr. 53 1906). Aici Mateevici atrage atentia asupra drepturilor nationale si drepturile cetatenesti.
Credinta naiva a lui Mateevici īn binefacere s-au reflectat īn aceste articole unde al vorbea nu numai despre libertatea Basarabiei si poporului ei dar si despre toate popoarele ce erau sub dominatia rusa.
Debutul īn literatura si-l face īn traducerea unor povestioare de anton Cehov: „Vorba lunga”, „Primejdia. Povestea unui caraus”, si „Pradatorii”.
A tradus si cīteva opere cehe dar nu īntr-o limba perfecta, dar asa ca sa īnteleaga taranii. Le-a tradus īn limba lor, a cautat sa fie pe gustul lor, si sa-i atraga subiectul.

Dupa traduceri urmeaza chiar operele sale care impresioneaza prin confesiunea lor sincera, patimasa, prin lirizmul lor accentuat. Sufletul lui, tīnar si generos, vibreaza de durerea multimii, ale mult oropsite mase taranesti. O spune singur īntr-un articol, īn care, vorbind despre nevoiele poporului moldovean, marturiseste: „Am pus īn scrierile noastre tot dorul inimii lui”.
Poeziele lui Mateevici, īn majoritatea cazurilor, au caracter epic. Poezia „Cīntecul zorilor”, spre exemplu, reprezinta un letopiset terist al obidelor īndurate de moldoveni: „Ei au plugarit... viata toata. Aflīndu-se īn robie si lanturi. Ei au īnecat ale sufletului daruri, zacīnd īn ceata nestiintei. Ei au fost pradati de roada muncii lor, cīt si de largile ogoare, pe care le-au lucrat. Si ca ur,are au fost mereu goi, lipsiti de toate-n lume si vesnic īnjositi.”.
Poeziile din 1907 ale Lui Mateevici sunt de natura mai realiste, cumplite si neīngaduitoare, exprimīnd mīnia surda a taranimii si avīnd un obiectiv foarte precis „ nedreptatile reale ale orīnduirii existente atunci.

Mateevici prin poeziile sale īsi rosteste crezul īn „Eu sunt”, care cheama la rascoala īn „Cīntecul zorilor”, care-si iubeste pamīntul natal si poporul asuprit īn poezia „Tara”.
Dezuluzionatul, seminarist se lasa de scris si se deda īnvataturii. Absolvind īn 1909 seminarul, e trimis ca stependiat la Academia teologica din Kiev. Peste un an, 1910, Mateevici ia din nou pana īn mīna, pentru colaborarea de data aceasta la revistele bisericesti „Luminatorul” si unde publica multe si diferite reportaje, studii de istoria bisericii, articole de folclor si filologie, versuri originale si traduse din poietii rusi, cu precadere de continutul religios.
Cercetatorii au īncercat sa explice tematica religioasa a lui Mateevici dupa locurile copilariei, evenimente istorice si Mediul care l-a īnconjurat pe tot parcursul viietii „O personalitate poetica puternica, - cum remarcat just C. Dobrogeanu-Gherea, - nu se schimba asa de usor ... o schimbare radicala, absoluta e si o mai mare absurditate”.
Īn 1914, dupa ce termina Academia teologica din Kiev, Mateevici se īntoarce la Chisinau. Preotindu-se, e numit profesor de limba greaca la seminar. Cīnd izbucneste primul razboi mondial, e īnrolat ca preot militar īn regimul 41 de infanteria din Chisinau, īmpreuna cu care pleaca pe frontul galitian. Peste doi ani, īn 1916, īl gasim pe frontul romānesc, la Mararesti.

Īn acesti ani Maeevici scri din ce īn ce mai putin. Īn 1915 activitatea sa literara īnceteaza cu totul. Din starea asta de īntepenire creatoare īl vor trezi abia evenimentele tulburatoare din primavara anului 1917, Revolutia din februarie, Miscarea tumultuoasa a maselor de soldati, muncitori si tarani. La 20 aprilie el scrie dim Mararesti sotii sale: „Si mai mult, simt oarecare navala bioiciune si de putere creatoare. Ceva a trezit mintea mea, gatap sa adoarma, ceva ma īndeamna la munca literara. Parca nu-mi aduc aminte ca vre-o data scrisul sa-mi fi curs de sub pana cu atīta usurinta ca acum”.
Īn evolutiile poetului se deseneaza o etapa noua. El parca sa-r fi īntors din nou cu fata spre realitate, zugraveste grozaviile literelor crīncene de la Mararesti. („Vad prabusirea”), īntruchipeaza cruzimile nemtilor, care cotropesc Romānia si-i fura bogatiile („De-asupra targului Bīrlad”), Vede framintarea poporului sau, istovit de razboi, stors de energie.
Semnificatia pentru creatiilr lui Mateevici Din aceasta perioada sunt poeziile „Cīntec de leagan” si „Basarabenilor”.
Moare la 13 august 1917 la Chisinau īn jurul orelor 3.
.
Mateevici a fost un bun conoscator al traditiilor si in general al vetii poporului moldovenesc, petrecundu-si copilaria in mijlocul taranilor din cainari si Zaim-inima bujacului, iar apoi studiind in mod special cultura lor spirituala.
Pe cind studia la seminarul tologic din Chisinau (1902-1910), el a publicat in gazeta <> trei articole privind traditiile si folclorul ritualic: “obiceiurile si rinduelile nuntii la moldoveni” basarabenii ,”colindele craciunului” (1906) si “sfintul vasile-Anul Nou in obiceiurile moldovenilor basarabeni” 1907.
« mai multe referate din Romana

CAUTA REFERAT

TRIMITE REFERAT CERE REFERAT
Referatele si lucrarile oferite de E-referate.ro au scop educativ si orientativ pentru cercetare academica.
Confidentialitatea ta este importanta pentru noi

E-referate.ro utilizeaza fisiere de tip cookie pentru a personaliza si imbunatati experienta ta pe Website-ul nostru. Te informam ca ne-am actualizat termenii si conditiile de utilizare pentru a integra cele mai recente modificari privind protectia persoanelor fizice in ceea ce priveste prelucrarea datelor cu caracter personal. Inainte de a continua navigarea pe Website-ul nostru te rugam sa aloci timpul necesar pentru a citi si intelege continutul Politicii de Cookie. Prin continuarea navigarii pe Website-ul nostru confirmi acceptarea utilizarii fisierelor de tip cookie conform Politicii de Cookie. Nu uita totusi ca poti modifica in orice moment setarile acestor fisiere cookie urmarind instructiunile din Politica de Cookie.


Politica de Cookie
Am inteles