Alexandru macedonski (opera sa)

3x puncte

categorie: Romana

nota: 9.40

nivel: Liceu

     Sub conducerea lui apare în 1880 revista "Literatorul". Are volume de poezii dintre care amintim Excelsior, Poeme, Flori sacre. Are opere scrise în limba franceza. El este cunoscut în literatura mai ales ca poet al noptilor si ca teoretician al simbolismului.

      Poet al noptilor. Dupa modelul noptilor lui Alfred de Musset, Macedonski publica un ciclu de 11 nopti cu tema vari[...]
DOWNLOAD REFERAT

Preview referat: Alexandru macedonski (opera sa)

     Sub conducerea lui apare în 1880 revista "Literatorul". Are volume de poezii dintre care amintim Excelsior, Poeme, Flori sacre. Are opere scrise în limba franceza. El este cunoscut în literatura mai ales ca poet al noptilor si ca teoretician al simbolismului.

      Poet al noptilor. Dupa modelul noptilor lui Alfred de Musset, Macedonski publica un ciclu de 11 nopti cu tema variata. Dintre acestea "Noaptea de Aprilie" si "Noaptea de Septembrie" au ca tema dragostea. "Noaptea de Iunie" urmareste pozitia jalnica a poetului în societate. În "Noaptea de Ianuarie" îsi exprima solidaritatea cu cei ce sufera în chip demn "ridicând lupta vietii în frunti semete de eroism". În "Noaptea de Februarie" ia apararea femeii decazute. "Noaptea de Mai" este un imn dedicat naturii vindecatoare de nevroze" care comunica omului forta ei înnoitoare "Noaptea de Decemvrie".



     Noaptea de decemvrie



      "Noaptea de decemvrie" s-a dezvoltat dintr-o legenda în proza intitulata "Meka si Meka", publicata de Macedonski în "Românul" lui C. A. Rosetti din 13 ianuarie 1890. Legenda vorbeste despre Mohamed - ben - Hassan, care îl sfatuieste înainte de moarte pe fiul sau Ali sa mearga la cetatea sfânta Meka pentru a obtine iertarea pacatelor lui. Conditia pentru aceasta era sa nu se abata de la calea dreapta. Ali strabate cu caravana în linie dreapta pustiul si moare înainte de a pune piciorul în Cetatea Sfânta. În acelasi timp Pocitan - ben - Pehlivan, un zdrentaros pornit odata cu el la drum si urmând o cale ocolita ajunge la Meka. Sensul pe care l-a extras Macedonski din aceasta legenda este asemanator cu acela pe care Eminescu îl scotea în Luceafarul din basmul "Fata în gradina de aur". Ca în orice poem romantic, planul real alterneaza în "Noaptea de decemvrie" cu cel fantastic, al visului. La început, vedem pe poetul de geniu "trasnit de soarta" cuprins de un somn adânc în camera-i pustie cu focul stins, înconjurat de umbre, ca de nameti:

      "Pustie si alba e camera moarta...

      Si focul sub vatra se stinse scrumit...-

      Poetul, alaturi, trasnit sta de soarta,

      Cu nici o schinteie în ochiu-adormit...

      Iar geniu-i mare e-aproape un mit..."

      Se aud geamatul viscolului si urletele sinistre de lupi, realitati externe, dar si

simboluri ale zbuciumului interior ale fapturii "de huma". Deodata o flacara izbucnita

sub forma unui arhanghel de aur, inspiratia, preface pe poet într-un print arab tânar,

emir al Bagdadului, bogat, posesor de gramezi de argint si de aur, jaruri cu pietre

scumpe, arme de pret, cai repezi, palate si gradini parfumate de roze si crini:

      "Si el e emirul, si are-n tezaur,

      Movile înalte de-argint si aur,

      Si jaruri de pietre cu flacari de sori;

      Hangiare-n tot locul, oteluri cumplite -

      În grajduri, cai repezi cu foc în copite,

      Si-ochi împrejuru-i - ori spuza cu flori".

      Ca si poetul care a faptuit opere marete, bogatul emir nu este multumit de bogatia sa, el fiind chinuit de dorinta gloriei. Pentru el atingerea absolutului înseamna cetatea Meka:

      "Spre Meka-l rapeste credinta-vointa,

      Cetatea prea sfânta îl cheama în ea,

      Îi cere simtirea, îi cere fiinta,

      Îi vrea frumusetea - tot sufletu-i vrea -

      Din talpi pâna-n crestet îi cere fiinta".

      Constient ca idealul nu e usor de atins, ca cetatea sfânta Meka este despartita de Bagdad printr-un desert, metaforic numit "o mare aprinsa de soare", emirul se pregateste totusi sa-l strabata cu orice risc. În fruntea unei caravane de armasari si camile, emirul pleaca în zori salutat de aurora si condus de multime pâna la portile orasului. La fântâna umbrita de curmali unde se opreste sa bea apa, printul zareste un om pocit, în zdrente, dar cu o privire vicleana care îi marturiseste ca se îndreapta spre acelasi loc. Emirul îsi pune întrebarea, daca acest zdrentaros va ajunge la Meka. El care a renuntat la bogatii pentru a merge la Meka este încrezator în fortele sale, îsi întelege aspiratiile ca pe o chestiune de onoare si nu concepe sa ocoleasca obstacolele la fel ca si Hyperion. Printul alege drumul drept, ia pustiul în piept, îndura zile de-a rândul sub flacari de soare setea pe care si-o potoleste la razele oaze, ce îi ies în cale. În vreme ce însotitorii mor câte 3-4 odata, caii si camilele cad, apa si hrana scade, pasarile de prada dau târnale, cetatea riscata ramâne departe de orizont. Emirul ramâne în cele din urma singur pe camila ce sovaie, si are o clipa mirajul orasului sfânt si posedat de fata morgana naluca închipuirilor sale, se grabeste sa ajunga la Meka. Acesta are ziduri albe, poame de aur, porti de topaze si turnuri de argint, dar regina trufasa a magiei, frumoasa Meka este, ca orice ideal de desavârsire, ca perfectiunea pentru artist, de neatins. Marea arta cere efort sau sacrificiu si poetul ce viseaza, emirul în drum spre cetatea sfânta, moare într-o încordare suprema, nu însa înainte de a-si vedea visul cu ochii, fie si numai sub forma de iluzii.

      Poetul spune ca succesul înteles în chip vulgar este rezervat numai spiritelor

inferioare, ca acel zdrentaros care urmând drumul ocolit ajunge la Meka. Ca si Luceafarul lui Eminescu, "Noaptea de decemvrie" se termina cu izolarea poetului de lumea ostila, din jurul sau, incapabila de a întelege avântul creator, efortul artistului de a se desavârsi, de a atinge perfectiunea.



      În cadrul poeziei Macedonski foloseste simbolul. Astfel arhanghelul de aur este simbolul inspiratiei, "elementul hotarâtor pentru opera unui artist. Framântarile creatorului în timpul elaborarii unei opere de arta are ca simbol vântul, crivatul, urletul lupilor. Emirul reprezinta credinta nestramutata într-un ideal, capacitatea omului de a ramâne fidel drumului ales. Meka este simbolul idealului. Omul pocit este simbolul omului comun, capabil de compromisuri. Drumul ocolit strabatut de omul pocit este simbolul eticii inferioare a omului comun. Poetul foloseste epitete simple, duble si triple, asociatii noi pe baza principiului corespondentelor, a întrepatrunderii senzatiilor de vaz, auz si miros, vorbind, de exemplu de un viscol albastru. Alte elemente simboliste pe care le gasim în poezie sunt neologisme: tremol, monolit, solfi, blondete, nume de pietre scumpe, topaze, alabastru. În deosebi refrenul si repetitia dau poemului o cadenta melodioasa, un farmec muzical propriu. Poezia este scrisa în ritm amfibrahi si metru de 12 silabe. Poetul aduce inovatii de ordin tehnic, în primul rând în dispozitia rimelor. Strofele sunt senarii (6 versuri) cu o rima încrucisata si trei rime alaturate. Unele versuri au functie de refren, altele sunt repetate cu mici schimbari obsedant.



      În ultimii ani ai vietii Macedonski a compus un numar apreciabil de poezii cu forma fixa, rondeluri. Acestea sunt grupate în 5 cicluri: Rondelurile pribege, Rondelurile celor patru vânturi, Rondelurile rozelor, Rondelurile senei si Rondelurile de portelan. Aceste cicluri au fost adunate si publicate postum în 1927 cu titlul "Poema rondelurilor". Dintre aceste rondeluri putem aminti "Rondelul rozei ce înfloreste" în care poetul exprima emotia pe care i-o trezeste înflorirea trandafirului. Macedonski se însenineaza contemplând frumosul, simtind ca natura îi ofera recompensa pentru suferintele vietii. El uita necazurile imobilizându-si existenta prin arta:

      "O roza-nfloreste, suava...

      Ca nor risipit e necazul.

      Puternic ma poarta extazul

      Spre-o nalta si tainica slava."

      O alta latura a activitatii lui Macedonski este aceea de teoretician al simbolismului. Pentru el ideea de poezie este egala cu spontaneitatea. În articolul "Poezia viitorul" sau "Despre logica poeziei" el considera poezia în primul rând forma si muzica. Originea poeziei se afla în misterul universal si se construieste dupa o logica proprie. El afirma "arta versurilor este nici mai mult, nici mai putin decât arta muzicii". El pune în evidenta capacitatea de sugestie a poeziei, suveranitatea emotiei artistice. Macedonski este adept al instrumentalismului, la el aparând ideea de sinestezie. Macedonski a deschis orizontul liricii românesti prin noi motive poetice, forme noi de poezie si specii noi.
DOWNLOAD REFERAT
« mai multe referate din Romana

CAUTA REFERAT

TRIMITE REFERAT CERE REFERAT
Referatele si lucrarile oferite de E-referate.ro au scop educativ si orientativ pentru cercetare academica.
Confidentialitatea ta este importanta pentru noi

E-referate.ro utilizeaza fisiere de tip cookie pentru a personaliza si imbunatati experienta ta pe Website-ul nostru. Te informam ca ne-am actualizat termenii si conditiile de utilizare pentru a integra cele mai recente modificari privind protectia persoanelor fizice in ceea ce priveste prelucrarea datelor cu caracter personal. Inainte de a continua navigarea pe Website-ul nostru te rugam sa aloci timpul necesar pentru a citi si intelege continutul Politicii de Cookie. Prin continuarea navigarii pe Website-ul nostru confirmi acceptarea utilizarii fisierelor de tip cookie conform Politicii de Cookie. Nu uita totusi ca poti modifica in orice moment setarile acestor fisiere cookie urmarind instructiunile din Politica de Cookie.


Politica de Cookie
Am inteles