Africa continent al deserturilor

2x puncte

categorie: Geografie

nota: 9.04

nivel: Liceu

Punctul cel mai jos al Africii este Lage Assal (Etiopia),la 156m sub nivelul mării.În același timp,continentul este străbătut de cel mai lung fluviu din lume,Nilul-6671km.Pe teritoriul Africii s-a înregistrat la Aziziyah(Libia) temperatura de +58 grade C la 13 septembrie 1922.În nord-est există depresiunea Afar,paralelă cu țărmul vestic al Mării Roșii,considerată ca singurul loc de pe glob unde po[...]
DOWNLOAD REFERAT

Preview referat: Africa continent al deserturilor

Punctul cel mai jos al Africii este Lage Assal (Etiopia),la 156m sub nivelul mării.În același timp,continentul este străbătut de cel mai lung fluviu din lume,Nilul-6671km.Pe teritoriul Africii s-a înregistrat la Aziziyah(Libia) temperatura de +58 grade C la 13 septembrie 1922.În nord-est există depresiunea Afar,paralelă cu țărmul vestic al Mării Roșii,considerată ca singurul loc de pe glob unde poate fi studiată la zi deriva continentelor.
Ca o curiozitate,notăm faptul că în Africa,în parcul natural Serengeti (Tanzania),pe o suprafață de 14503 km pătrați,se află o faună bogată(circa un milion de indivizi-lei,leoparzi,elefanți, ș.a.).În Africa se găsește cel mai lung teleferic din lume (67km), care unește localitățile Moanda(Gabon) și M'Binda(Congo).
SAHARA.Deșert,situat în Africa,de o parte și de alta a tropicului de nord.Se întinde pe o suprafață de circa 7 milioane km pătrați(aproximativ un sfert din Africa)de la Oceanul Atlantic,care îl mărginește la vest,până la Marea Roșie,în partea de est (6000 km)și de la munții Atlas și litoralul Mediteranei la 2000 km spre sud (Egipt,Libia,Tunisia,Algeria,Maroc, Mauritania, Niger Ciad, Sudan).Pe uriașa întindere se diferențiază ca aspect:hamada (deșert cu sfărâmături de roci, greu de străbătut);ergul (colină de nisip),care poate atinge între 200-500 m înălțime.



Deșertul oferă ochiului un peisaj lunar,cu munți înalți, colțuroși,care răsar dintr-o imensă masă de nisip,în continuă mișcare.Un masiv muntos,Ahaggarul sau Hoggarul,înalt de peste 3000 m,care acoperă o suprafață de aproape 530000km pătrați,este situat ca o insulă în mijlocul oceanului de nisip saharian .Altitudinea deșertului variază de la 132m sub nivelul mării (oaza Kattara din Egipt )până la peste 3000 m(vârful Emi Koussi-3415m).Sahara este una dintre cele mai aride regiuni de pe glob.Astfel,în Tanezrouft,aflat în inima Saharei sunt copii care până la vârsta de 7 ani nu au ajuns să cunoască bucuria picăturilor de ploaie decât din povestirile celor vârstnici .
În unele părți din deșertul Libiei pot trece 10 sau chiar 11 luni fără a se ivi măcar un nor pe cer,pentru ca, în câteva minute, în aceleași locuri,să cadă uneori precipitații de 4-50mm de parcă ar ploua cu găleata.Climatul este extrem de uscat și călduros,cu mari variații de temperatură,în timpul zilei .Datorită temperaturii ridicate(35-40grade C)în timpul zilei nisipurile și pietrele pustiului ard .
Localnicii,pentru a se putea deplasa,folosesc niște sandale cu talpă groasă și de două ori mai late decât laba piciorului. Noaptea,pe întregul teritoriu al Saharei temperatura coboară sub 0 grade C.Cuvântul Sa'hra,care în limba arabă înseamnă ,,gol",a fost folosit pentru prima dată de Ibn Abd-El-Hakem,un egiptean din secolul al IX-lea;el numea astfel deșertul Libiei.În anul l520,Leon Africanul denumește Sahara întregul ținut care în hărțile lui Ptolomeu desemna Libia interioară..
SAHEL.Regiune în Africa,care ocupă o suprafată de 4 milioane km pătrați,face tranzația între savană si pustiul Sahara, traversând Senegalul,Mauritania,Mali,Volta Superioara, Niger, Ciad și partea centrală a Sudanului,pe o lungime de 6500 km. Este zona în care ierburile devin dominante,luând locul boschetelor arborescente ale savanei.Începând din octombrie, șapte luni de zile nu cade o picătură de apă.În această perioadă ierburile se usucă,pământul crapă,multe râuri,fluvii și lacuri
seacă.Prin despăduri,în unele cazuri,deșertul înaintează cu 50 km pe an,la anii de secetă prelungită.
Din anul l968 Sahelul a cunoscut o secetă neîntreruptă,care a provocat numeroase pierderi-sute de mii de oameni au decedat, ca și trei milioane de vite.Numele regiunii,vine de la cuvântul arab Sahel care înseamnă ,,margine,brâu periferic".

Sahelul se prezintă ca o regiune geografică deosebit de originală,a cărei identitate este rezultatul complex atât al interacțiunii factorilor generali și locali,climatici,biotici și geomorfologici,cât și al intervenției tot mai active a omului asupra întregului ecosistem .Originalitatea sa deosebită constă,înainte de orice,în situația de zonă intermediară, de trecere dar și de legătură,în același timp,între Sahara și savanele sudaneze.
Clima se caracterizează prin precipitații foarte puține,un sezon uscat foarte lung,care ajunge până la 9-10 luni pe an,ploi ce cad la intervale neregulate,aspect ce se accentuează pe măsură ce se înaintează spre nord,variații mari de temperatură de la zi la noapte.Cantitatea de precipitații-elementul principal ce caracterizează Sahelul-este redusă,ea variind între 100 și 500 mm pe an.Aceste precipitații sunt repartizate neuniform,scăzând rapid pe măsură ce se înaintează spre nord.Scăderea precipitațiilor este mai evidentă pe coasta atlantică.
Relieful.Prin simplitate si uniformitate,relieful accentuează caracterul de omogenitate al peisajului sahelian.Peste tot aici predomină formele plane,reprezentate fie prin podișuri netede,aparent suspendate deasupra împrejurimilor și mărginite de versanți abrupți,fie prin câmpii joase,imense.
Ca și în cea mai mare parte a Africii,orizontalitatea domină și relieful sahelian.Deseori această trăsatură este subliniată și mai mult de un fel de cruste,feruginoase,aidoma unor imense carapace, ce acoperă la suprafață formele reliefului respectiv.

Podișurile sunt formate,de obicei,din straturi groase, orizontale, de gresii.Din această cauză ele sunt joase, plate, nedepășind câteva sute de metri.Doar versanții lor sunt abrupți,ceea ce le dă aspectul unor fortificații naturale.Asa sunt Tagant,Assaba sau Adrar in Mauritania ori Bandiagara in Mali.
Podișurilor li se opun regiunile joase,câmpiile nesfârșite și monotone.Foste bazine marine,umplute de sedimente și acoperite la suprafață de o mantă groasă de nisip,așa cum sunt în bazinul Senegalului,al Nigerului sau Ciadului,ele împart în prezent,vaste regiuni joase,depresionare.Totuși,în mare parte,câmpiile respective prezintă valuri de dune modelate de vânturi,parțial fixate de vegetație.Dunele fixate,numite și ,,qoz",sunt o prezență caracteristică a morfologiei întregii regiuni sahaliene.Ele au un mare avantaj practic fiind ușor de lucrat.De alt fel,datorită aridității climatice și uniformității reliefului,în Sahel,nu există decat soluri sărace:nisipoase în partea nordică și ceva mai evoluate,dar cu conținut ridicat de săruri feroase în sud.Din acestă cauză apare o ușoara tendință a creșterii fertilității solului de la nord la sud..
Cu toată fragilitatea lor, solurile saheliene permit,în mod normal,creșterea unui anumit covor vegetal,ceea ce nu se întampla peste tot in Sahara.Prin prezența învelișului vegetal, oricât de sărăcăcios ar fi el,Sahelul prefigurează savana,care se dezvoltă însă,ceva mai la sud.Totodată,tipul de vegetație de aici este elementul care marcheaza vizual Sahelul și,alături de climă și relief,îl definește ca o zonă biogeografică cu trăsături proprii.

Sahelul este domeniul așa-numitei "stepe cu tufișuri ierboase", cum i se spune frecvent în literatura de specialitate, de fapt o formă degradată a savanei propriu-zise.Îi sunt caracteristice"tufele"de graminee rezistente și aspre,precum și arbuștii cu rădăcini lungi,între care salcâmul african(acacia)este aproape un simbol.O trăsătura esențială a covorului vegetal sahelian este discontinuitatea lui.Tufele de ierburi sunt despărțite de suprafețe mari de sol gol.Ca urmare,focul nu se prea poate propaga de la o tufă la alta.
La prima vedere,zona saheliană pare monotona,aceleași ierburi și tufișuri mărunte despărțite de spatii nisipoase,goale,cât vezi cu ochii.Mai degrabă pare a fi o pășune săracă,dar nesfârșita.De altfel,deseori,cercetătorii subliniază,tocmai acest aspect:identitatea aproape perfectă între Sahel și pășunea din sudul Saharei.
Sahelul este una din regiunile africane puțin generoase în apă. Comparativ cu Sahara,aici,apa este mai prezentă cantitativ și sub forme mai diverse.Cel putin în "anii ploiosi", cantitatea de precipitații ajunge în sudul Sahelului până la 500-550 mm anual. În afara precipitațiilor,în Sahel apa poate fi întalnita în bălți ,numai temporar,în lacuri și fluvii,în mod permanent,și sub nisipuri,ca apă freatică.

Ploile asigură o bună parte din nevoile Sahelului,dar numai atâta timp cât plouă sau până ce apa nu se infiltreză sub nisipuri.Oricum,ploile sunt o sursa de apa pentru Sahel, reprezentând de fapt,evenimentul esențial în cursul unui an; deasemenea, ele constituie o caracteristică a Sahelului în comparație cu Sahara,unde au un caracter cu totul accidental.De altfel,se și spune ca acolo de unde încep ploile,începe și Sahelul.
Când plouă în Sahel,apa cade în picături mari,repezi și de scurta durată.Ea se scurge în timp de câteva zile sau numai ore,în șuvoaie puternice,pe vaile uedurilor și dispare sub stratul de nisip al acestor văi,care în restul anului sunt seci.Uneori ploaia abia umezește nisipul pe 2-3 cm grosime,iar alteori picăturile de ploaie nici măcar nu reușesc să-l atingă evaporându-se chiar în aer,la câțiva cm deasupra solului.

Resurse importante de apă potabilă,în Sahel,sunt doar cele sub forma de pânze freatice ori cele din fluvii si lacuri permanente.
APA DE SUB NISIPURI.Când nu se află pe văile unor râuri sau pe malul unor lacuri permanente,sahalienii folosesc pentru băut,la pregătitul ceaiului sau adăpatul animalelor,apa obținută din pânza freatică,aflată la adâncimi diferite sub nisipuri.La aceste ape se ajunge săpând puțuri,uneori de zeci de metri adâncime.De obicei,gura puțurilor nu este consolidată și nici ferită de înnisipare.De aceea,ele trebuie supravegheate în permanență și întreținute în stare bună.De fapt,supravegherea lor mai are și un alt scop și anume să nu fie folosite de alți locuitori decât cei care sunt proprietarii lui.Aici,ca și în Sahara, proprietatea asupra apei s-a disputat dintotdeauna,ea fiind o cauză permanentă a deselor rafuieli dintre populații nomade vecine,dar mai ales dintre crescătorii nomazi de animale și agricultori.
DOWNLOAD REFERAT
« mai multe referate din Geografie

CAUTA REFERAT

TRIMITE REFERAT CERE REFERAT
Referatele si lucrarile oferite de E-referate.ro au scop educativ si orientativ pentru cercetare academica.
Confidentialitatea ta este importanta pentru noi

E-referate.ro utilizeaza fisiere de tip cookie pentru a personaliza si imbunatati experienta ta pe Website-ul nostru. Te informam ca ne-am actualizat termenii si conditiile de utilizare pentru a integra cele mai recente modificari privind protectia persoanelor fizice in ceea ce priveste prelucrarea datelor cu caracter personal. Inainte de a continua navigarea pe Website-ul nostru te rugam sa aloci timpul necesar pentru a citi si intelege continutul Politicii de Cookie. Prin continuarea navigarii pe Website-ul nostru confirmi acceptarea utilizarii fisierelor de tip cookie conform Politicii de Cookie. Nu uita totusi ca poti modifica in orice moment setarile acestor fisiere cookie urmarind instructiunile din Politica de Cookie.


Politica de Cookie
Am inteles